Pe măsură ce anii trec şi România capătă vechime ca stat membru al Uniunii Europene, ne-am fi aşteptat ca instituţiile statului de drept să se consolideze şi să funcţioneze din ce în ce mai bine, spre folosul cetăţeanului.
Dar lucrul acesta nu se întâmplă, pentru că toate puterile constituţionale ale statului au funcţionat/funcţionează cu blocaje repetate şi de durată.
Un prim exemplu grăitor: în sesiunea legislativă din primăvara anului 2012, parlamentarii USL au chiulit de la muncă din luna ianuarie până la data de 7 mai, când, prin, „convertiri ideologice” cum numai la noi se pot produce peste noapte, au dărâmat Guvernul Ungureanu printr-o moţiune de cenzură ce înfiera înfiinţarea secţiei maghiare la Universitatea din Târgu Mureş.
În realitate, adevăratul motiv a fost acela că MRU îşi luase prea mult avânt în sondaje, creând deranj atât în USL, cât şi printre liderii de sorginte fesenistă din PDL, obligaţi de preşedintele Băsescu să susţină un premier care nu provenea din gaşca lor.
Al doilea exemplu: cu mai bine de doi ani în urmă, au făcut grevă şi magistraţii, motivul invocat de oamenii în robă fiind de ordin salarial. Era începutul unei lupte pentru bani şi funcţii în interiorul Justiţiei, dar şi pentru controlul ei, aflată încă în desfăşurare şi al cărui final este încă imprevizibil.
Din 7 mai 2012 avem altă majoritate parlamentară, consolidată după alegerile din 9 decembrie trecut, însă aceste puteri în stat funcţionează tot cu poticneli şi tot pe cărări întortocheate. De 10 luni, avem un guvern condus de „doctor” Ponta, care s-a „remarcat” doar prin birurile noi puse pe veniturile şi aşa modeste ale contribuabilului român.
De la M.R.U. şi până astăzi ne-am ales cu 20 de noi taxe şi impozite, la gaze, lumină şi alte utilităţi, dar şi în agricultură. Ne-am ales cu cea mai mare inflaţie din Uniunea Europeană, dar cu încasări
