Un sacrificiu uman în cadrul unui ritual petrecut în anul 324 d.Hr. O acţiune a poliţiei în gara Nordenham, în anul 1985, împotriva unui anarhist notoriu. Iar după douăzeci de ani – două crime, la interval de 24 de ore, în care victimele sunt un fost membru al mişcării politice de extremă stângă şi un specialist în genetică. La locul fiecărui asasinat se regăseşte un fir de păr roşu.

Care este legătura dintre aceste evenimente?

Comisarului şef Jan Fabel şi echipei sale îi revine misiunea de a dezlega misterul. Eroul lui Craig Russell din “Roşu pentru totdeauna” – cel mai bun detectiv criminalist din Hamburg – acţionează cu tact, chiar cu pedanterie, cu un profesionalism desăvârşit. Nu-l abat de la ancheta sa întâmplările din viaţa personală şi nici problemele celor pe care îi are în subordine. Nu ignoră nici o pistă – evident, unele nu duc nicăieri. Investigaţiile sale presupun interogatorii, urmărirea unor suspecţi, cooperarea cu poliţişti ieşiţi la pensie. Uneori, colaborează cu omologii săi din alte ţări. Într-un final, cu eforturi inimaginabile, reuşeşte să afle psihologia criminalului. Acesta este un terorist şi un asasin psihopat, adept al reîncarnării: “Budiştii sunt încredinţaţi că fiecare viaţă umană, fiecare conştiinţă umană este asemenea unei lumânări, care îşi ia flacăra de la cea dinainte şi o transmite mai departe, la lumânarea următoare. Imaginează-ţi că aprinzi o lumânare cu ajutorul alteia, apoi te slujeşti de aceasta pentru a o aprinde pe următoarea, şi tot aşa, la nesfârşit. O mie de flăcări care se perpetuează fără întrerupere, de-a lungul generaţiilor.”

Înarmat cu o astfel de filosofie, crede că el a fost Franz cel Roşu, omorât în urmă cu peste 1500 de ani într-o mlaştină – cadavrul său a fost descoperit în 1900, lângă localitatea Neu Versen. Totodată, se consideră a fi şi cel ucis în gara Nordenham, care fusese propriu