Miscarea Populara a inceput cu stangul, desi, in esenta ideea nu e rea deloc, dimpotriva as spune.
Intr-o societate sufocata de un politic steril, adesea toxic, in care cea mai mare parte a electoratului nu mai merge la vot, pentru ca nu se mai simte reprezentata de niciunul dintre jucatori, e nevoie de o relansare si recredibilizare a politicului pe cai apolitice.
Majoritatea tacuta trebuie readusa cumva in joc, trebuie remobilizata. Dupa cum e vital sa aduci in dezbaterea publica vocile cu adevarat competente, articulate, cu proiect si viziune, dar care nu se pot auzi in harmalaia politica. Numai ele pot redestepta electoratul demobilizat.
Dar dezbaterea nu poate incepe in cadrul unui partid politic, desi e adevarat ca numai un partid politic poate mai apoi sa puna in practica proiectul pentru Romania. La nivelul de toxicitate la care a ajuns politica era vital sa apara o fundatie apolitica, care sa inceapa coagularea energiilor pozitive, sa recrediblizeze discursul public, deschizand calea spre o altfel de politica.
Dar felul in care a fost anuntat si lansat acest proiect a fost mai mult decat dezastruos: pe genunchi, la nervi, cu aerul de razbunare. Adica intr-un mod care ar putea sa-l ingroape. Dupa filmarea de un patetism penibil la perdeluta, anuntarea fundatiei a parut faza a doua a crizei de nervi a presedintelui dupa pierderea PDL.
Poate ca Traian Basescu se gandea demult la proiectul fundatiei, dupa cum pretinde, desi pot avea unele indoieli pentru ca presedintele mi se pare un om atras mai mult de actiune decat de concepte si am avut sentimentul ca mai intai a fost actiunea impulsiva, apoi au aparut si conceptele. Dar si sa fie cum zice, sunt convinsa ca nu era pregatit sa-l lanseze atunci cand a facut-o.
Pentru ca in momentul lansarii, Fundatia Miscarea Populara nu avea niciunul dint
