Eventual, umiliti-l. E cea mai sigura solutie pentru a-l tine aproape si a face exact ce-i cereti. Daca trageti in el, riscati sa ramineti fara notele, din ce in ce mai false, pe care le scoate. Daca in Vestul Salbatic anuntul de pe usile batante ale barurilor indicau clar ca pianistul e neutru, nu are treaba cu impuscaturile din interior si trebuie astfel crutat, in Vestul Modern, ziaristul, care prin natura meseriei ar trebui sa fie neutru dar e din ce in ce mai putin, e supus constant unor tiruri de umilinta care au culminat cu celebra fraza rostita de directorul Jurnalului National:” Cine nu mai vrea sa munceasca gratis, poate sa plece”.
Pentru a-l face obedient pe ziarist, ar trebui din cind in cind sa-i mai dai cite o graunta din buzunarul doldora. Nu sa-l imbuibati, asemeni gistelor care indata ce usa coliviei se deschide o iau la sanatoasa, ca doar ele insele pleznesc de sanatate, ci sa-i mai aruncati cite un mizlic, ca Stalin, a carui gisca slabanoaga isi intindea gitul spre buzunarul dictatorului. Dar cind poti fi mai stalinist decit insusi Vissarionovici, cind vezi ca se poate, de ce sa nu profiti, patronule de presa? Fii mai Buridan decit a fost Marius Tuca!
Magarii naibii, au si pretentia ca dupa ce dau din ce in ce mai des copy-paste, arunca cu laturi in capul te miri cui, asculta orbeste si ataca pe oricine e considerat dusmanul tau, acum mai vor sa si manince.
Nu-i mai da nimic, sterge cu el pe jos si daca are tupeul sa-ti ceara banii pentru care ai muncit, ameninta-l ca daca nu munceste gratis poate sa plece. Intr-o alta redactie unde e mai rau. E si legat si batut. Si nici apa nu primeste. Daca nu-i convine, sa plece. Sint sute de insi ca el, care de ani si ani de zile au parasit redactiile ziarelor si televiziunilor si au ingrosat rindul somerilor si ai restantierilor la banci.
Citi dintre ei sint capabili sa fie tonomate