Puţini ştiu că în Bistriţa, la începutul anilor 1900, se afla unul dintre cele mai cunoscute centre muzicale ale Transilvaniei. Micul burg săsesc din Ardeal a făcut aceşti paşi cu ajutorul unei fanfare, dar mai ales a unei filarmonici care susţinea concerte de sine stătătoare. Interesul pentru muzică era susţinut şi de doi dintre cei mai cunoscuţi lutieri ai Transilvaniei: Iulius Chita şi Ilie Griga.
Instrumentele bistriţenilor şi „medicii” lor
Regimentul 84 Infanterie Bistriţa apus bazele primei fanfare, în timp ce existenţa Filarmonicii Bistriţa ce susţinea concerte încă din anul 1898 a reprezentat o excepţie şi o revelaţie în domeniul muzicii.
Prezenţa unui interes deosebit pentru muzică făcea ca, mai ales în familiile săseşti, intrumentele muzicale să fie nelipsite, făcând parte tradiţional din zestre. Însuşirea instrumentelor, dezvoltarea aptitudinilor şi a culturii muzicale se făcea încă din copilărie şi lua forma unei îndatoriri ce se transmitea de la o generaţie la alta.
„Doctorii” acestor instrumente muzicale erau lutierii, cei mai cunoscuţi de pe meleaguri bistriţene şi nu numai fiind Iulius Chita şi Ilie Griga. Decenii au reparat şi întreţinut instrumentele cu coarde ale muzicanţilor din Ardeal.
Aici, în Bistriţa, în ateliere, se împleteau şi despleteau de către muzicanţi toate poveştile, şi întâmplările din spectacolele şi petrecerile la care au participat, împestriţate întotdeauna cu cancanurile de culise, notează Oscar Skrabel în „Bistriţa- Nostalgii Citadine”.
Potrivit acestuia, pe pereţii atelierelor erau expuse instrumente muzicale cu coarde de toate tipurile, iar dialogul se purta de către meşter doar direct cu proprietarul instrumentului.
Pe lângă viorile făurite de mâna lutierilor bistriţeni, au trecut prin aceste ateliere şi viori ale renumitelor ateliere c
