La câteva zile după vizita în Asia roşie din iunie 1971, Ion Iliescu a fost ,,eliberat“ din înalta funcţie de secretar cu propaganda al Comitetului Central. A fost ,,marginalizat“ prin trecerea într-o funcţie cu responsabilităţi similare, dar de nivel judeţean. Cu ce-i supărase Ion Iliescu pe protectorii săi, Ceauşeştii?

Vizita în Asia a fost deseori evocată şi ca momentul disensiunii între Ceauşescu şi Ion Iliescu. S-a spus că datorită încercărilor de a tempera entuziasmul soţilor Ceauşescu pentru festivismul şi îndoctrinarea chinezească, în iulie Ion Iliescu a fost ,,marginalizat“. După unele interpretări, atunci a fost începutul ,,disidenţei“ succesorului. Iar după altele, că atunci s-ar fi produs ,,iluminarea“ lui Ceauşescu că Iliescu vrea să-i ia locul. Supoziţiile acestea se bazau pe debarcarea acestuia din urmă din importanta funcţie de secretar cu propaganda la nivel naţional şi trimiterea sa ca secretar de judeţ.

Mărturia lui Ion Iliescu

Protagonistul, la rându-i, a adăugat nişte detalii. I-au cauzat discuţiile cu Dumitru Popa, primar general al Capitalei, ascultate în Coreea de Nord şi raportate Tovarăşului, după mărturisirile sale făcute în convorbirile cu Vladimir Tismăneanu (Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu, Marele şoc din finalul unui secol scurt, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2004). Numai că Dumitru Popa a fost trimis anul următor ambasador tocmai în RPD Coreeană. Ar fi încredinţat Ceauşescu această sarcină unui activist ostil politicilor locale?

Cât despre ascultările demnitarilor, după acuzele aduse lui Drăghici că ar fi pus Securitatea deasupra partidului, Ceauşescu revenise într-adevăr la practica ascultării subalternilor. După cunoştinţele unor apropiaţi, s-a servit de pretextul discuţiilor critice la adresa agriculturii purtate de activişti doljeni, în frunte cu Gheorghe Dindere. Greu de admis însă