Exista cateva tendinte devenite moda: sa-l scuipam pe Basescu, deoarece a-i gasi justificari ne califica printre prosti, sa ne plangem de politicieni (aici noi, caraitorii, contribuim din plin, dar as spune ca justificat) si sa ne injuram tara, ca sa parem interesanti, sa putem fi intrebati de argumente, pentru a ne cocota pe o tribuna, fie ea asezata doar in fata familiei.
Poate cea mai nociva moda este aceea de a considera patriotismul nefrecventabil, caracteristic spiritelor rudimentare, poporului lipsit de educatie si dornic sa-si identifice o bruma de calitati valabile in lipsa unor succese sociale.
Mie mi-a ramas ceva in minte ca un neg si imi asum riscul sa par ingust: o parte a povestii bentitei tricolore din Covasna.
Sabina Elena a relatat in platou la Realitatea TV ca istoria ei de vedeta contestata a inceput pe 1 Decembrie. Atunci, cativa copii au vrut sa cante imnul tarii lor si conducerea scolii le-a spus sa faca o cerere in scris. Motivatia directiunii: in sistemul educational este interzisa politica.
Reiau, poate ne trezim: exista locuri in Romania unde a intona imnul reprezinta un gest politic.
Reiau, poate ne trezim: exista locuri in Romania unde, ca sa canti imnul, trebuie o cerere scrisa.
Reiau, poate ne trezim: exista locuri in Romania unde nu poti intona imnul.
Cum sa ne manifestam trezirea? Sa-i belim pe unguri? Sa-i injuram? Unii spun ca ar trebui sa le administram acelasi tratament de care beneficiem noi, romanii, din partea lor: sa-i dispretuim. Asta putem, fireste, este comportamentul cel mai la indemana. Dar atunci cu ce suntem mai buni?
Mai ales ca, daca stam si judecam un pic, si noi, si etnicii maghiari realizam ca nu ne uram. Suntem doar saraci, iar pe seama aceste stari politicienii isi fac campanie. Pare ca nu au niciun interes sa puna capa
