Turnul Eiffel a fost proiectat pentru a fi marea atractie a Expozittiei Universale de la Paris, din 1889, organizata cu ocazia sarbatoririi centenarului Revolutiei franceze. El a fost inaugurat pe 31 martie 1889 si deschis publicului pe 6 mai 1889.
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost animati de dorinta de a descifra tainele naturii, folosind cunostiintele dobandite in folosul lor. Geniul uman de-a lungul timpului a folosit observatiile facute asupra naturii insufletite pentru a crea.
Imitarea aspectelor si proceselor din lumea vie, morfologia vietuitoarelor, au generat inspiratie de-a lungul timpului pentru constructori si arhitecti.
Turnul Eiffel din Paris a fost conceput pornind de la morfologia si rezistenta mecanica a oaselor piciorului uman. Diferitele aspecte preluate din biologie reprezinta modelele care au condus la reproducerea la o macro scara a structurii si functionalitatii acestor forme. Reproducerea formelor biologice reprezinta, de fapt, etapa cea mai complexa de dezvoltare a tehnicii si tehnologiei.
Conceptual, turnul a fost de creat de catre Emile Nouguier, Maurice Koechlin si Stephen Sauvestre, angajati la Eiffel&Co. Initial reticent cu privire la proiect, Gustave Eiffel a cumparat brevetul si a devenit ulterior un mare sustinator al sau, realizand si constructia sub indrumarea sa, motiv pentru care turnul poarta numele sau.
La vremea sa, turnul a starnit critici virulente din partea contemporanilor, care au protestat fata de ceea ce considerau a fi hidos, in opinia lor monumentul urma sa desfigureze Parisul.
Printre sustinatorii acestei idei, conform careia turnul ar distruge frumusetea arhitecturala a Parisului, s-au aflat Charles Garnier, arhitectul Operei din Paris, scriitori ca Alexandre Dumas-fiul, Lecomte de Lisle, Guy de Maupassant, Sully Prudhomme si
