de N. I. DOBRA
01 aprilie 2013 20:39
4 vizualizari
A-A+ Mare supărare după bătaia încasată de fotbaliştii noştri în Olanda şi, aşa cum mă aşteptam, s-au arătat la faţă tot felul de analişti şi comentatori, care - zic ei - ar fi putut evita dezastrul. Ce dezastru, care dezastru? Şansele reprezentativei de a ocupa locul al doilea în grupă au rămas intacte. Problema e că nu avem încă jucători competitivi: ori nu sunt copţi pentru asemenea confruntări, ori sunt răscopţi şi nu mai fac faţă (gen Mutu, Goian, Raţ). Toţi au sărit să-l mănânce de viu pe Piţurcă, de parcă el ar fi unicul vinovat de haosul din sportul românesc, în general şi cel din fotbal, în particular (parcă era vorba că Mircea Sandu "răspunde" de echipa naţională!?). Răsfoind arhiva personală, am găsit rezultate catastrofale, de care nu-şi mai aminteşte nimeni: 1-7, cu Elveţia, la Zürich (1967, preliminariile CE), 0-7 cu Germania, la Beuthem (1942), 0-6 cu Olanda, la Paris (1924, turneul olimpic), 0-5 cu Polonia, la Bucureşti (1932), 0-6 cu Spania, la Madrid (1962, preliminariile CE), 1-7 cu Suedia, la Stockholm (1935), 0-9 cu Ungaria, la Budapesta (1948), 1-5 cu Ungaria, la Budapesta (1954), 0-4 cu Uruguay, la Montevideo (1930)...
Necazul e că nu mai contăm nici în a doua grupă valorică din Europa, oricând putând fi ciuca bătăilor unor echipe precum Cehia, Serbia, Suedia, Ucraina, Israel sau, Doamne fereşte, Franţa, aflate pe locul secund în grupe, deci posibile adversare.
Nici eu nu sunt înnebunit după Piţurcă, dar găsiţi-mi un antrenor dispus să ia echipa reprezentativă şi s-o scoată la lumină. (Poate colegul meu de birou cu nume de floricea primăvăratică!)
* Luna aprilie - deşi două dintre nevestele mele sunt născute în ea - nu-mi face bine, pentru că îmi amintesc de oameni, prieteni, care nu mai sunt: în 1990 s-a prăpădit profesorul, antrenorul, promotorul judoului
