Takaya-san se trezi anevoie, încercând să îşi ferească ochii de lumina care, prin transperantele date în lături, pătrundea acum în fiecare ungher al camerei. Se uită în jur, spre despărţiturile în care se află birourile celorlalţi studenti, Miura-san, care lucreză tot cu Demachi-sensei, şi cei doi gaijini, unul student la doctorat, celălalt post-doc.

Takaya-san se uită la ceas şi vede că e deja 10 dimineaţa. A dormit cam 4 ore, pe fotoliul jos, de lângă birou, culcuş prelungit cu stive de reviste manga, ca să îşi poată întinde picioarele, destul de chinuit. Sunt vreo 2 săptămâni de când doarme aşa, la laborator, chiar lângă birou. A mai dormit şi în paturile din laboratorul folosit pentru experimente de la demisol, aduse acolo de studenţii din anii trecuţi, de pe vremea când Demachi-sensei era şi el student. Dar acum preferă să stea lângă birou, ca să nu mai piardă timpul cu drumul până jos, să poată lucra fără oprire. Se ridică, merse să se spele rapid la duşurile de la subsol (nu se compară cu sala de baie japoneză de la dormitor, dar măcar e curat), mănâncă un onighiri pe care şi l-a cumpărat aseară, de la convenience-store, de unde şi-a luat şi bento-ul pentru cină. Se aşează apoi la birou, ca să continue lucrul la raportul pentru Miya-sensei. Astăzi e vineri şi trebuie să termine raportul până seara, când soseşte Miya-sensei de la Tokyo. Din fericire, simularea pe care a început-o ieri de dimineaţă s-a terminat azi-noapte pe la 4 şi rezultatele au fost bune. S-a apucat de scrierea raportului şi, doborât de oboseală, a adormit pe la 6 dimineaţa. Acum s-a reapucat şi lucrează concentrat până pe la 12.30, când merg cu toţii alături, la JAERI, unde au acces la cantina cea mare a institutului de cercetări atomice. E cam coadă şi felurile gustoase de mâncare s-au terminat aşa că va mânca, la fel ca şi ieri, curry cu orez. Mănâncă repede, conştiincios, bea ceaiu