de N. I. DOBRA
02 aprilie 2013 23:55
17 vizualizari
A-A+ Dan Dănilă (n. 1954, Şura Mică, şcolit la Sibiu, vieţuind din 1990 în Germania) este un creator polivalent: poet, traducător, artist plastic, care, în străinătate, se pare că şi-a găsit echilibrul, publicând mult şi cu folos pentru opera lui. A debutat editorial în 1993 cu placheta de versuri "Dintr-un sertar", urmată de alte volume: "Parcul salvat" (1994), "Fals tratat despre seară" (1998), "Poeme" (2000), "Neliniştea din cuvinte" (2004), "Calendar poetic" (2006), "50 de poeme" (2009) etc. Recent, prin bunăvoinţa prozatorului Silviu Guga, mi-a parvenit ultima carte a lui Dan Dănilă - "Dimineaţa târzie" (Editura Limes, Floreşti - Cluj, 2013), alcătuită din 77 de poeme. Autorul nu se desminte, rămânând un elegiac în adevăratul înţeles al cuvântului, despre care, cu ani în urmă, Mihai Posada scria: "Poezia lui Dan Dănilă este mărturisire, una ridicată la adâncimea pe care o dă onestitatea gestului autentic, prin severitatea actului rostirii apropiindu-se de rugă. Este multă tristeţe în singurătăţile acestui poet care îşi croieşte orizontul său liric dintr-un discurs împărtăşit cu buni şi vechi prieteni, mereu aflaţi aproape - poeţii mari ai lumii".
Poate că unora dintre poeţii tineri de azi, mereu răzvrătiţi, zurbagii şi slobozi la gură, versurile lui D.D. li se par desuete, dar se înşală: "Doar din frica de a greşi, greşesc/reîntoarcerea în fotografia boţită/casa în care nu mai sunt aşteptat/masa fără prieteni sau chiar/culoarea semaforului şi ajung/poză neclară la faptul divers/sau motiv de amnezie cronică/hârtie gri de împachetat foşnete (...)" - "Poem", sau "Dimineaţa asta miroase a cremă de ghete/a lehamite postmodernă şi uitare/iar aerul e mai umed ca o moluscă-/pare un motel ieftin din care am evadat/spre liziera pădurii de mesteceni/cu gândul la o muzică descompusă/din care aş pute