Copacii Petroşaniului au intrat într-o zodie neagră. Nu mai reprezintă un secret pentru nimeni că pe timpul directoratului lui Lucian Dragomir a început şi s-a desăvârşit măcelul acestora. Omul a tăiat şi a… plecat. Atâta a putut el. Consilierul local Valeriu Butulescu a fost de părere că executarea sutelor de copaci de către plutonul de execuţie al drujbiştilor, ordonată şi coordonată cu cinism de Dragomir, ar fi avut la bază ceva complexe legate de statura acestuia. Adică, Dragomir fiind mai mititel, nu suporta copacii, falnicii copaci ai Petroşaniului!, care au avut proasta inspiraţie de a creşte mai înalţi decât el.
Am crezut că, odată cu plecarea lui Dragomir din fruntea SPDAPP (mă rog suspendare, intrare în amorţire, sau cum s-o mai fi numind…), copacii rămaşi vor putea să-şi plângă în tihnă răposatele „rude” secerate cu cinism ecologic de vremelnicul şef administrativ al Petroşaniului. Mă bazam şi pe zicala „românu-i frate cu codru”, iar ing. Aron Dumitrescu, cel care îi ţine locul lui Dragomir, este, pe bune, un bun român. Dar optimismul meu ecologic era fundamentat pe… constituţia fizică a lui Aron. Care, la cât de bine e făcut, nu avea şi nu are cum să sufere de complexele fostului său şef, atât de plastic enunţate de Butulescu.
Din păcate, m-am înşelat. Secularii castani de la fosta poştă, parte integrantă a istoriei Petroşaniului, au fost măcelăriţi. Nefiind nimic de încasat, nicio ciozvârtă de ros, nicio bucă de mozolit, nu am văzut picior de societate civilă protestatară pe acolo. În afară de lacrimile câtorva bătrânei, care, în loc de „Şi în parc fanfara cânta…”, au fost siliţi să asculte un alt hit devenit obişnuinţă la Petroşani: „Şi în parc drujba cânta…”.
Declaraţia cum că venerabilii castani au fost schilodiţi pentru a scăpa de croncănitul şi găinaţul ciorilor nu stă în picioare. Ce, dacă o cioară, Doamne fereşte!, are n