Cine zice că  presa privată, orientată spre profit, nu are aceleași obligații ca presa publică, nu știe ce vorbește. Meseria de jurnalist e una și implică responsabilități identice. Zilele acestea s-a mai depășit o măsură pe teritoriul audiovizualului: s-a trecut la instigare la ură și la amenințare asupra integrității fizice. Se știe, fiindcă e complet la vedere, că Voiculescu-Felix face agenda ”jurnalistică” a Antenelor. Dacă nu primește ce vrea, îi asmute pe madam Grecu et Co., pe Gâdea cu cohorta de păreriști, pe Badea etc. să dea la cap. Zilele trecute tocmai i s-a întâmplat lui Ponta. I s-a dat la cap. Ba mai mult, a fost dat cu capul de birou. O merită, până mai ieri Antenele, ”instrumentele de tortură” ale Varanului, lucrau și pentru el. Și vor mai lucra, după ce va ceda. Numitul Badea s-a remarcat zilele trecute prin exhibarea urii împotriva ”băsiștilor”, într-o emisiune dedicată de Gâdea demolării unor jurnaliști onorabili. Din aceia care nu pun botul. Ce-a spus el acolo este inadmisibil în spațiul public, fiind o evidentă incitare la ură, interzisă prin Constituție la art. 30, pct.7. Profesorul Tismăneanu a avertizat din nou: retorica urii naște monștri, vedeți fosta Iugoslavie. CNA să nu doarmă. Jurnalistul Robert Turcescu îl dă în judecată pe Badea. Asta ar trebui să facă și ceilalți. Nici organizațiile media să nu doarmă: s-a depășit orice limită.

Presa românească, dar mai ales publicul ei, săracul, se confruntă cu un fenomen toxic: sub acoperirea statutului de jurnalist s-au strecurat  numeroase figuri suspecte, care fac altceva decât jurnalism. O faună bogată conținând propagandiști, inchizitori, agenți de influență, țucălari, rozătoare de bani de la partid, agitatori, spălători pe creier sau spălători de cadavre, oameni de PR ai oamenilor politici, și, cu un termen nou, ivit din realitatea televizuală a talk-show-ului, numeroși ”păreriști”