Petrolul şi gazele din subsolul mediteranean pot salva Grecia şi Ciprul, dar au inflamat toată regiunea. Descoperirile masive din ultimii ani pot asigura independenţa energetică a ţărilor cu deschidere la Mediterană şi pot genera şi surplus pentru export, dar disputele privind apele teritoriale ameninţă stabilitatea zonei.

Soarele, apele limpezi şi nipurile curate nu mai sunt singurele atuuri ale ţărilor cu deschidere la Mediterană. În ultimii ani, companiile energetice şi-au întors faţa în special către sud-estul bazinului şi au descoperit tot mai multe câmpuri gazeifere şi petrolifere care, pe lângă a asigura independenţa energetică a statelor din regiune, ar

putea genera chiar surplus pentru export.

Ciprul, cea mai recentă victimă a crizei din zona euro, este poate cel mai bun exemplu. Chiar şi Grecia, considerată încă economia europeană cu cele mai mari probleme, ar putea ieşi din criză prin exploatarea acestor zăcăminte.

Primăvara Arabă, declinul rezervelor dovedite, precum şi un val de relaxare a legislaţiei privind forarea în largul mărilor au permis companiilor să-şi intensifice operaţiunile de explorare din Mediterană. „Există mult mai multe oportunităţi în regiune acum, în locuri precum Egipt, Libia şi Tunisia”, spune Bill Higgs, directorul executiv al Mediterranean Oil & Gas, companie britanică specializată în operaţiuni în Malta, Franţa şi Italia.

CINE VREA SĂ SCOATĂ BANI DIN MEDITERANĂ

În prezent, giganţi energetici mondiali precum Royal Dutch Shell, BP, Eni şi Gazprom au operaţiuni sau sunt interesate să demareze lucrări în Mediterană. În 2012, după ce situaţia politică a părut a se stabiliza, companiile

s-au arătat tot mai interesate de Egipt şi Libia.

Însă marile descoperiri din sud-estul bazinului mediteranean au fost cele care au schimbat fundamenta