Ca politica romaneasca nu are aproape nimic a face cu stiinta si arta bunei guvernari aflate in serviciul cetateanului contribuabil s-a vazut inca din primii ani de dupa Revolutie: putini alesi au inteles ca au de indeplinit o suma de proiecte si promisiuni in schimbul carora au primit votul.
Despre acest tip de mandat public si contract constitutional intre ales si alegator va fi vorba, un act bilateral, cu consecinte juridice si morale, mereu incalcat.
A se mai observa ca nerespectarea vointei populare si a drepturilor cetatenesti a dus la abuzuri grosolane pentru care Romania a fost si este criticata, ba chiar sanctionata la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, la UE si CE, iar identitatea, imaginea si notorietatea cetatenilor romani au devenit subiect de troc politic si batjocura a mediilor franceze, engleze si nu numai.
Mandate politice si interese publice
Pana zilele trecute, despre mandatul politic primit de la electori in schimbul reprezentarii intereselor acestora, ale familiilor si ale comunitatilor din care fac parte nici nu se prea discuta. Si este de mirare intrucat mandatul primit de la cetateni da destul de multe drepturi, dar impune la fel de multe conditii si obligatii.
Intre drepturi trebuie mentionate legitimarea politica, reprezentativitatea si posibilitatea negocierii in numele intereselor celor reprezentati, trei notiuni abstracte, lipsite actualmente de contur juridic precis in relatiile intre politicieni, guvernanti si institutiile statului.
Dar a venit intempestiv episodul numirilor la Ministerul Public si DNA, cand liberalii au descoperit subit ca mandatul primit de la cetateni la alegerile parlamentare din 9 decembrie, unul de 66%, asadar o majoritate covarsitoare care le-ar permite nu doar amendarea Constitutiei, ci si punerea in aplicare a tuturor promisiunilor si a