Farfuria cu microfon

Şi-acum se mai vorbeşte despre farfuria cu microfon pe care a luat-o Dan Deşliu de pe masa de la restaurantul Uniunii Scriitorilor. Poetul apucase să-i trimită lui Ceauşescu o scrisoare deschisă care fusese citită la Europa Liberă. Şi de atunci se ţinea Securitatea după el. Mititel, cu faţa lui galben-măslinie, Deşliu nu prea avea aer de disident. Părea mai curînd bolnav. Cînd apărea la Uniune ţinea în mînă o servietă misterioasă. Se aşeza singur la o masă şi imediat mesele din jurul lui se goleau, ca şi cum chiar ar fi fost bolnav de ceva molipsitor. Într-o seară, îl zgîndăreşte unul, de la distanţă. Ce, bă, eşti dizident!? Deşliu se face că nu-l aude. Păi, bă, dacă erai dizident te lăsa Securitatea să vii aici?! Deşliu, nimic. O chelneriţă îi pune pe masă o farfurie goală. Bă, n-auzi, Deşliule?! Poetul se ridică de la masă şi zice că i s-a adus o farfurie cu microfon în ea. Bagă farfuria în servietă şi pleacă. Îl aşteptau doi securişti. Dau ei să-l ducă la secţia de miliţie ca pe hoţi, că furase o farfurie din restaurant. Deşliu îi anunţă că o confiscase, pentru a dovedi că era supravegheat. Lasă, bă, nea măslină, îţi garantăm noi, la secţie, că nu te supraveghează nimeni!

Ţuţea şi securistul debutant

Petre Ţuţea avea o voce atît de răsunătoare încît şi dacă voia să vorbească în şoaptă, tot îl auzeai de la distanţă. Asta se întîmpla şi în grădina Casei scriitorilor, unde nu lipseau glasurile puternice, unele invers proporţionale cu notorietatea emiţătorilor. Bătrînul gînditor apărea acolo să-şi ia prînzul pe cartelă. Îl însoţeau cîţiva discipoli care-l luau în primire de la ieşirea Blocului Turn, în care Ţuţea era chiriaş într-o garsonieră. Discipolii îl pîndeau, unii cu fervoare, alţii cu misie. Şi unii şi alţii îi notau cuvintele, chiar şi pe stradă. Cînd vorbea, proteza lui dentară funcţiona satisfăcător. Nu