Deşi cu băieţii săi am copilărit în acelaşi cartier, pe inginerul Victor Apostu l-am cunoscut din documente. Mai precis, din documentele Securităţii despre greva minerilor din 1977, prima mişcare muncitorească anti-comunistă din România, unde inginerul Apostu a jucat un rol activ, fiind printre puţinele cadre tehnice care au fost de partea celor mulţi. Aşa am aflat că era un om bun, din moment ce, în acea vrie contestatară şi protestară, minerii aninoseni au vrut să-l avanseze din inginer şef, ce era în 1977, în director de mină. Exemplific printr-un scurt fragment din volumul Strict Secret. Lupeni 1977. Filajul continuă!, „Minerii îl vor director pe Apostu”: „40 de persoane, ieşind din schimbul III, s-au adunat în faţa sălii de apel. Pentru că inginerul şef, Apostu Victor, în timpul grevei s-a dovedit unul de-a lor, minerii au cerut înlocuirea directorului cu Apostu Victor. Acesta, fiind pus într-o situaţie delicată faţă de conducerea minei, a ieşit în faţa minerilor şi le-a spus că schimbarea nu se poate face decât în „şedinţa de adunare generală a oamenilor muncii, care se va organiza în curând. Cei mai înfocaţi susţinători ai lui Apostu au fost Păjan Gheorghe şi Andrişan Gheorghe”. Păi, dacă Securitatea consemna că Apostu a fost unul de-a lor, înseamnă că aşa a fost.

xxx

Într-o seară, la începutul acestui an, răspund la telefonul redacţiei. Mă prezint. Se prezintă: „Alo, sunt inginerul Apostu. D-le v-am citit cartea cu explozia aia mare de la mina Lupeni. Dacă mi-aţi putea face rost de hărţile topo de atunci, cred că aş găsi explicaţia exploziei”. M-a impresionat faptul că un inginer minier pensionar este încă preocupat să dezlege „enigmele” mineritului. I-am promis că voi încerca să fac rost de hartă. Nu am reuşit încă. Între timp, dl. ing. Apostu ne-a părăsit la vârsta de 78 de ani. Astăzi, vineri, 5 aprilie, inginerul Victor Apostu, repet unu