România nu a avut, până în anul 2007, o strategie naţională de siguranţă rutieră. După integrare, a preluat, însă, modelul european. În prezent, trebuie să îşi îndeplinească obiectivele pentru aşa-numitul “Deceniu de acţiune pentru siguranţa rutieră 2011-2020” şi să schimbe ceva acolo unde sunt cele mai multe probleme, şi anume, la infrastructură şi la investiţiile în transportul public comun. Totuşi, Strategia Naţioanală pentru Siguranţa Rutieră trebuie dezbătută, susţin reprezentanţii Asociaţiei Române pentru Transporturi Rutiere Internaţionale.
Strategia Naţională pentru Siguranţa Rutieră trebuie dezbătută
Asociaţia Română pentru Transporturi Rutiere Internaţionale a relansat, zilele acestea, dezbaterea privind Strategia Naţională pentru Siguranţa Rutieră. Documentul a fost redactat în anul 2011, ca urmare a Programului de Acţiuni de Siguranţă Rutieră 2011 - 2020, adoptat de Comisia Europeană, în baza muncii experţilor din opt instituţii. Reprezentanţii Asociaţiei Române pentru Transporturi Rutiere Internaţionale consideră necesară relansarea dezbaterii întrucât, spun ei, deşi elaborarea Strategiei Nationale pentru Siguranţa Rutieră s-a realizat şi au fost deja introduse în text unele îmbunăţăţiri, actul nu are putere juridică, nefiind adoptat de Guvern.
Pe de altă parte, Guvernul va lua măsurile înscrise în proiectul Strategiei Naţionale pentru Siguranţa Rutieră. Una dintre măsuri va fi introducera dreptului de a conduce anumite vehicule, în intervale orare speciale şi doar pe unele drumuri publice, anterior obţinerii pentru prima dată a permisului de conducere. Procedura va fi permisă după ce şoferul va fi supus unui proces de instruire şi testare şi va impune prezenţa unui însoţitor cu experienţă, care va răspunde juridic solidar cu şoferul pentru corectitudinea cu care este condus autovehiculul.
Executivul va interzi
