Anastasia este o fetiţă care are ipadul ei de când avea un an şi opt luni. „Îmi teroriza telefonul şi, decât să mi-l strice, mai bine i-am cumpărat şi ei o tabletă”, explică zâmbind Cristina, mama copilului. O dată cu achiziţionarea tabletei, s-a rezolvat brusc încă „o altă problemă” a părintelui: fascinată de obiect, fetiţa devenea cuminte în scaunul de maşină, iar mama putea conduce fără nici un stres prin tot Bucureştiul.

Cristina este un părinte care priveşte tableta fără nici un simţ critic. Este convinsă că a făcut un lucru bun, dându-i copilului pe mână, la o vârstă aşa fragedă, mult îndrăgitul device. „A ajutat-o mult! În timp, Anastasia a învăţat formele geometrice, a învăţat să facă puzzle-uri. Ipad-ul a învăţat-o culorile în limba greacă. Ştiţi, tatăl ei este grec, iar eu nu cunosc această limbă. Anastasia este bilingvă acum şi fiindcă i-am căutat programe în limba greacă”, povesteşte femeia. Urmărind puţin copilul, observi că acesta a căpătat dexterităţi teribile în explorarea acelui ecran sensibil la atingere.

Acum, fetiţa are 3 ani şi îşi alege singură jocurile. Stă nemişcată minute bune cu tableta în mână. Concentrată, îşi mişcă doar degetul arătător. „Anastasia este un copil care a fost extrem de dorit. M-am chinuit făcând tratamente hormonale 10 ani, până am rămas însărcinată şi are toată atenţia din lume”, adaugă mama, uşor emoţionată.

Doi fraţi, musai două tablete

Paula este un medic bucureştean tânăr, mamă a doi băieţi. Cel mare are 6 ani, iar cel mic a împlinit, acum două luni, 4 ani. Ambii băieţi au tabletă. Când s-a întâmplat asta? „Prima dată i-am cumpărat băiatului mare, de ziua lui de naştere, când a împlinit 6 ani. Îşi dorea enorm, văzuse ipad-ul la alţi copii. La scurt timp, am realizat însă că trebuie să-i cumpărăm şi celui mic. Nu se mai putea. Se certau groaznic, fiindcă amândoi voiau să se joace. Şi am cedat: i