Numele lui este Mr. Mann. Mi-a devenit pacient din cauza faptului că avea o problemă de sânge/măduvă. Când am citit dosarul, mi-a sărit în ochi un raport de radiologie: „Pacientul are o cameră fotografică fragmentată încorporată în umărul stâng”. Bineînţeles că nu m-am abţinut şi l-am întrebat ce s-a întâmplat. Şi aşa am aflat povestea fascinantă a domnului Mann.

Mr. Mann este veteran de război, din al doilea război mondial să fiu mai exact. Născut şi crescut în Pennsylvania, a fost luat cu japca la război când era la graniţa dintre copilărie şi adolescenţă, graniţă marcată de mijitul mustăţii. A fost mai întâi dus în Florida la antrenament, să înveţe cum să sară cu paraşuta şi cum să tragă cu puşca. Apoi, într-o noapte a fost paraşutat în Franţa. Nu orice noapte. "D day". Debarcarea în Normandia. Pacientul meu, Mr. Mann, a participat la debarcarea în Normandia!!!!

Întrebările mi-au venit una după alta. Sunt un om fascinat de istorie, chiar dacă nu sunt un erudit. Îmi doresc să înţeleg, să călătoresc în trecut, să visez, să îmi imaginez. Domnul Mann este un bătrânel la 90 de ani, slab, un pic adus de spate, care merge cu o cârja făcută dintr-o creangă de copac. Nu pentru că nu şi-ar permite un baston modern, ci pentru că aşa îi place lui. O cârjă din creangă de copac. Este întodeauna tuns perfect, ras perfect, cu cămaşa călcată perfect. Îşi poartă bătrâneţea cu eleganţă molcomă şi cu precizie cazonă.

Ca să se găsească, soldaţii americani aveau un dispozitiv mic, ca o jucărie, care strâns în mână făcea un zgomot ca de greiere.

Mr. Mann a fost paraşutat în Normandia în ziua D. I-am spus că tot ce ştiu eu despre D-day este de la Hollywood, din filme. L-am întrebat dacă aşa a fost. Nu, nu a fost aşa, cel puţin nu pentru Mr. Mann. Nu a fost îmbulzeală de soldaţi cu care ne-am obişnuit în filme. A fost paraşutat noaptea. Paraşutele de noapte erau de