Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (151)

Joi, 11 iunie

_____

Ungurii au consimţit, în fine, să trimită trupe în număr mai masiv, pe

front. Pentru interesele noastre speciale, îmi pare rău.

_____

Vineri, 12 iunie.

Sirenele m-au deşteptat azi-dimineaţă la orele 4,25. Alarma a durat până la orele 6,20... E prima alarmă, de la sfârşitul lui august trecut! Ne obişnuiserăm cu binele şi ne mai gândeam la această pacoste, deşi suntem în toiul războiului cu ruşii... Crudă deşteptare şi crudă dezamăgire!

Până la ora în care scriu aceste rânduri (ora 10 a.m.) n-am putut afla nimic despre rezultatele atacului, cel puţin nimic precis. Unii pretind că ar fi fost două avioane ruseşti, alţii că au fost trei sau patru. De pe balconul meu n-am putut zări nici unul. Se pretinde că ar fi lăsat bombe spre fabricile Malaxa. Eu am văzut noruleţii caracteristici ai exploziei obuzelor artileriei antiaeriene spre Gara de Nord. Nu cred să fi fost un atac serios, căci artileria antiaeriană n-a tras mai mult de 20–30 de lovituri; iar vreo detunătură mai mare care să indice explozii de bombe grele n-am auzit... Avioanele noastre de vânătoare s-au ridicat imediat: cinci minute după urletul sirenelor două escadrile de câte 3 avioane au

trecut peste casa noastră... Apărarea antiaeriană a Bucureştiului a dat dovadă că e bine organizată. Cred că avioanele venite să ne viziteze au fost ruseşti, căci englezii se plimbă noaptea şi cu alte rezultate... Să ne ferească Dumnezeu de mai rău! Poate că atacul principal să fi fost spre Ploieşti şi Valea Prahovei şi aci la Bucureşti să nu fi fost decât o diversiune, spre a împiedica forţele aeriene din jurul Capitalei să zboare în ajutorul celor din jurul Ploieştilor.

_____

Marea ştire de ieri, ne-a fost dată pe la ora 3 p.m. de către Radio Londra care a anunţat că marea ofensiv