Baronul Laveleye. Voiaj în România (12)

Impresii de călătorie, crochiuri sentimentale, amintiri despre oameni şi locuri, care denotă marele interes pe care l-a purtat României baronul belgian Emile de Laveleye. Paginile sale de memorialistică – traduse azi pentru prima dată în limba română – sunt utile şi în plan istoric. Le-am extras din cartea sa “La Peninsule des Balkans”, publicată în 1888, în urma voiajului întreprins în Europa orientală.

_________________________

În România, evreii nu pot obţine naturalizarea decât printr-o decizie a puterii legislative; cererea de naturalizare nu se aprobă decât dacă petenţii au avut cel puţin zece ani domiciliul în România şi au făcut “acte folositoare ţării”. În felul acesta, evreii nu pot obţine naţionalitatea română decât în număr mic, ca şi cum cineva s-ar teme să nu invadeze această ţară. Această temporizare dă răgaz românilor să se pregătească să lupte cu evreii pentru existenţă, pe teren economic . Dacă nu se vor pregăti, vor fi învinşi, la toate nivelurile scării sociale şi astfel, vor fi forţaţi să muncească mai mult.

E citată, deseori, această butadă a ministrului Brătianu, lansată într-un discurs, pe 26 ianuarie 1884, a propos de reforma magistraturii: “Ar trebui să muncim de două ori mai mult decât o facem, sau măcar nu mai puţin decât străinii cu care suntem în concurenţă. Iată, Gladstone care are peste 75 de ani, lucrează 14 ore pe zi şi le cere salariaţilor lui să facă la fel.. Ştiţi de ce, la noi, toată lumea vrea un loc de muncă la Stat? Pentru că, în loc să ne administrăm şi să ne exploatăm singuri pământul, preferăm să-l arendăm, în întregime, la intermediari, ca noi să ne distrăm la oraş sau prin străinătăţuri. Uitaţi-vă la cafenelele, cazinourile, grădinile noastre publice: sunt pline tot timpul de proprietari fără nici o ocupaţie şi de funcţionari la Stat.”

Des