Vasile Botnaru şi invitatul său, istoricul Petre Guran, la încheierea mandatului de director al Institutului Cultural Român din Chişinău „Mihai Eminescu”.
Vasile Botnaru: Astăzi vă propun să ascultaţi a doua parte a interviului cu Petre Guran, cel care şi-a încheiat recent mandatul de director al Institutului Cultural Român din Chişinău „Mihai Eminescu”. I-am solicitat, nu doar din politeţe, un bilanţ al activităţii sale la cârma Institutului, ca să ajung, de fapt, la impresiile sale de cercetător despre frământările sociale, politice, indentitare din Republica Moldova. Prima parte a interviului o puteţi găsi aici, dacă aţi ratat-o, astfel încât să vă daţi seama cum am ajuns la întrebarea ce urmează.
Europa Liberă: Dumneavoastră pretindeţi că Europa sau o comunitate, de genul Uniunea Europeană, este o sumă de ogrăzi curate. Dar unii pretind că „ograda mea murdară este specificul meu naţional, etnic”.
Petre Guran: „Staţi puţin, dar poate să fie şi ograda mea curată specificul meu etnic, nu trebuie să fie murdară ca să fie specifică.”
Europa Liberă: Dar ce înseamnă „ogradă curată”? Care e criteriul obligatoriu?
x Petre Guran: „Pentru o ogradă curată, criteriul obligatoriu începe din respectarea acelor reguli de funcţionare a comunităţii care se numesc statul de drept – aceasta este. Ai un set de reguli – îl respecţi. Ele pornesc de la marile principii, cum sunt separaţia puterilor în stat, alegeri libere, libertatea expresiei, libertatea individului, dar până la regulile mici, de la respectul pentru viaţa celuilalt pe stradă şi mă gândesc aicea, deci, la şofer, responsabilitatea şoferilor faţă de pietoni sau faţă de biciclişti...”
Europa Liberă: Adică convieţuirea, în mare şi mic?
Petre Guran: „Convieţuirea, evident. Deci regulile de convieţuire. Aceasta este „curăţenia din ogradă”. Şi