de Gh. DOBRIN
07 aprilie 2013 22:53
3 vizualizari
A-A+ Duminica a treia din Postul Mare este închinată de Biserică cinstirii Sfintei Cruci. În această zi, preoţii scot din altar, cu mare solemnitate, Sf. Cruce şi o aşază în mijlocul Bisericii, spre a fi văzută şi cinstită de toţi credincioşii.
Această procesiune are rolul de a–i întări duhovniceşte pe credincioşi, în urcuşul lor spiritual spre Înviere acum, când ne aflăm la mijlocul Postului Mare.
De aceea, când sărutăm Sf. Cruce, zicem: "Crucii tale ne–nchinăm Hristoase şi Sfânta Înviere a Ta o lăudăm şi o mărim". Căci, văzând Crucea, ne gândim imediat la marele praznic al Învierii Domnului.
* Pericopa evanghelică a acestei săptămâni (Mc 8, 34-38), la rândul ei, ne vorbeşte despre înţelesurile duhovniceşti ale Sfintei Cruci, pentru mântuirea noastră. Ea ne redă cuvintele Mântuitorului către cei care doresc să-L urmeze, către cei care voiesc să-şi mântuiască sufletele: "Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie".
Aşadar, lepădarea de sine, purtarea crucii şi urmarea lui Hristos sunt cele trei condiţii necesare pentru dobândirea mântuirii.
A te lepăda de sine înseamnă a ne lepăda de noi înşine, de modul egoist de a trăi, în uitare de Dumnezeu şi de semenii noştri. Lepădarea de sine este practic eliberarea sufletului nostru din închisoarea propriului egoism. Mântuitorul ne cheamă să ne eliberăm din această robie a eului propriu şi să ne dedicăm Lui, pentru a gusta adevărata fericire.
A doua condiţie a vieţii în Hristos este luarea sau asumarea crucii. Crucea este adesea o neîmplinire, o boală, o patimă nevindecată, un handicap etc. Mântuitorul ne îndeamnă pe fiecare dintre noi să ne purtăm propria cruce cu credinţă pentru a o putea transforma într-o scară spre cer.
Cei care nu se roagă când trec prin necazu
