Toate părţile implicate au motive importante să evite un conflict armat deschis, însă regimul de la Phenian continuă să fie din ce în ce mai agresiv în discursul antioccidental, chiar cu preţul proriei economii naţionale. SUA arată că se pot apăra în faţa unui eventual atac, China şi Cuba încearcă să-l tempereze pe Kim. Va renunţa cel mai înţelept sau mănuşa a fost deja aruncată? Liderii Coreii de Nord sunt conştienţi de faptul că lansarea unui război ar fi un act suicidal; ultimul conflict important din Peninsulă, în urmă cu şase decenii, a numărat aproximativ patru milioane de victime. Pe termen lung, Phenianul nu poate avea speranţe realiste că se va putea proteja de puterea Statelor Unite ale Americii sau că va putea ocupa Coreea de Sud.

Pe de altă parte, consecinţele nu ar întârzia să apară nici asupra inamicilor Coreii de Nord. Statele Unite s-ar putea confrunta cu presiuni periculoase din partea celui mai important aliat al Phenianului, ţara vecină China, dar trebuie luat în considerare şi riscul unor atacuri nucleare asupra bazelor sale. Jocul periculos de putere din Peninsula Coreeană a ţinut-o mult timp în cumpănă, iar pericolul războiului a fost o prezenţă permanentă de la ultimul război încheiat în 1953, care a durat trei ani. În ciuda retoricii agresive şi a ameninţărilor aparent impulsive, liderii celor două tabere au evitat cu mare atenţie să repete o istorie dureroasă. Eliminând posibilitate unor arme nucleare, Coreea de Nord are un important avantaj datorită arsenalului important. Majoritatea experţilor sunt de părere că declaraţiile venite de la Phenian, conform cărora ţara deţine suficient de multă putere încât să distrugă capitala ţării rivale de la sud, Seul. Se crede că mare parte din artilerie este deja amplasată în poziţiile strategice şi că sunt bine camuflate, reducând drastic şansele Statelor Unite şi ale Coreei de Sud de a preveni un