de N. I. DOBRA
07 aprilie 2013 22:52
4 vizualizari
A-A+ S-a întors în ţară, după câţiva ani petrecuţi peste ocean, Constantin Stoiciu (74 ani), scriitor din vechea generaţie. Ce-a constatat? "Nicio schimbare. O alunecare oarbă, dar cu nelipsită şi inconfundabilă graţie balcanică în acelaşi făgaş impus de alţii şi acceptat cu recunoştinţă (...) O somnolenţă socială." Dacă-i atât de roz viaţa la Montreal, de ce s-o fi întors? * A apărut volumul "Ion Iliescu, om şi lider", Editura Litera, 2013, Ediţie îngrijită de Victor Opanschi. Aş fi citit-o dacă nu-mi era urât personajul, cel care a pus "bazele" hoţiilor din România post-decembristă, "ajutat" vârtos de Petre Roman. * M-a întrebat un curios din fire ce-aş face dacă mi s-ar spune că mai am câteva luni de trăit. "Mi-aş cumpăra loc în cimitir şi coşciug, ca să cheltuiască mai puţin cu mine neamurile" - i-am răspuns. Păi, ce altceva ai putea face dacă asta ţi-e soarta? * Am mai auzit una: cică biroul de lucru al lui Mircea Dinescu este bucătăria: "Bucătăria reprezintă laboratorul său alchimic, unde poetul îşi distilează până la esenţă versurile". Să fim serioşi, de când face politică, Dinescu n-a mai scris o pozie adevărată. Mai bine ar scoate o carte de bucate. * În februarie 1880, Ion Ghica îi scria lui Vasile Alecsandri despre cum se făcea şcoală înainte cu 50 de ani, rânduri savuroase: "(...) Dascălul Chiosea, bătrân cu anteriu de calemcheriu, la cap cu cauc de taclit vărgat cu cearşaf alb, se plimbla pe dinaintea băieţilor înarmat c-o vargă lungă, arzând când pe unul, când pe altul, după cum i se părea, se oprea dinaintea fiecăruia, la unii le asculta lecţia, la alţii le mai adăuga câte un scurt pe ici, pe colea sau câte o aruncătură, două pe deasupra, ca să fie slova mai ciocoiască. Apoi să fi dus sfântul pe vreunul să nu-şi ştie lecţia, că dacă nu-l ajungea cu nuiaua, apoi scotea imineu din picior