După o luptă lungă împotriva cancerului şi o absenţă de 402 zile de pe gazon, fundaşul de 33 de ani a emoţionat lumea fotbalului, revenind pe teren în Barcelona – Mallorca 5-0.
Pentru prima dată după mult timp, la Barcelona, nu Messi a fost în centrul atenţiei. De altfel, argentinianul, accidentat, nici n-a jucat, sâmbătă seară, cu Mallorca. Nici Fabregas (trei goluri şi o pasă de gol) şi nici Alexis Sanchez (două goluri şi două pase de gol), oamenii care au făcut spectacol în lipsa lui Messi, nu s-au bucurat de atâtea aplauze precum ultima rezervă introdusă de Tito Vilanova.
În minutul 70, 65.127 de oameni, cât au fost prezenţi în tribune, la Barcelona – Mallorca, s-au ridicat în picioare şi au aplaudat un om cu o voinţă de fier: Eric Abidal. La 33 de ani, vârstă la care alţii îşi pun ghetele în cui sau se retrag în ţările calde, pentru un contract gras, francezul şi-a revenit după două operaţii împotriva cancerului la ficat. Nu doar că şi-a revenit, dar a avut tăria şi ambiţia de a se pune la punct fizic, pentru a putea juca, din nou, în tricoul blau-grana.
La finalul partidei, Abidal le-a arătat fotoreporterilor un mesaj pe care îl imprimase pe un tricou, sub echipamentul său de joc: „Mulţumesc vărului meu“. Apoi, a acordat un amplu interviu postului Barca TV, în care a vorbit despre lupta din care a ieşit învingător.
Ce a spus?
„Îi sunt recunoscător lui Gerard, vărul meu, cel care m-a ajutat cu donaţia pentru transplantul de ficat. Fără el, nu eram aici, acum“, şi-a început Abidal discursul. „Atunci când, după prima operaţie, doctorii mi-au zis că boala a recidivat, nu mi-am pierdut speranţa. Eram hotărât să mă fac bine şi să-mi revin. N-am vrut să renunţ la fotbal, fiindcă e viaţa mea şi am muncit mult ca să ajung aici. Vreau să mai joc un an sau doi, dar, dacă văd că nu pot, voi rămâne în
