A existat o vreme în care peturile se numeau amfore, uleiul de măsline era folosit pe scară largă şi nu doar sub impulsul unor cărţi de nutriţie, pieptenii se confecţionau exclusiv din os, iar locul de socializare predilect al mai-marilor zilei erau termele. Despre toate acestea stau mărturie zidurile celui mai vechi oraş de pe actualul teritoriu al României – Histria.

Un drum presărat cu mici surprize

Dinspre Constanţa, cel mai scurt drum spre Cetatea Histria traversează Mamaia, trece prin Năvodari, apoi continuă spre nord prin satele Corbu şi Săcele şi, înainte de a ajunge în localitatea Istria, o ia spre est pe DJ 226A. Până aici sunt 50km bătuţi pe muchie, timp în care peisajul a fost variat, iar ochiul călătorului a putut să se minuneze de felurite lucruri. Noţiunea de extravilan pare să fi dispărut din DEX, dovadă construcţiile nenumărate şi-nghesuite geam în geam (gard în gard deja nu se mai poate spune de multă vreme) care au unit practic Năvodariul de Mamaia. Apoi mirările curg una după alta: o parte din clădirile taberelor de copii de la Năvodari arată chiar mai rău decât cetatea Histria în sine, la benzinăria situată chiar la poarta rafinăriei Petromidia preţul carburanţilor este cu aproximativ 10 bani mai mare decât în centrul Constanţei, iar turme de oi deloc puţine pasc peste câmpuri proaspăt săpate, nu se ştie ce.

Muzeu renovat, bilete opţionale

La capătul drumului există o parcare cu aproximativ 50 de locuri, o cherhana, un muzeu, şi o alee spre cetatea propriu-zisă. Biletul de intrare nu costă mult (14 lei preţ întreg, 7 lei redus), dar ruperea lui e mai degrabă opţională din păcate, unii vizitatori intrând contra unor sume mai mici introduse direct într-un buzunar. Muzeul arheologic, fondat în urmă cu mai bine de 30 de ani şi renovat recent, arată bine şi îngrijit, dar suferă la capitolul organizare. Dar dacă nu