Am citit recent câteva statistici interesante referitoare la ponderea capitalului străin în economia noastră și la rentabilitatea afacerilor deținute de nonrezidenți. Mi-a atras atenția faptul că firmele cu capital străin, deși au doar 24% din numărul de salariați din economie, realizează 40% din produsul intern brut. Productivitatea muncii în cazul acestor companii este de 21.000 de euro/persoană, iar pe total economie aceasta este de 13.000 de euro. Mai mult, cifra de afaceri per salariat este de 105.000 de euro, în cazul companiilor străine, în timp ce per total economie aceasta ajunge la doar 61.500 de euro.
Uitându-ne la aceste date, cred că putem desprinde câteva concluzii pe care ar trebui le analizăm cu atenție, mai ales dacă privim la viitorul antreprenoriatul românesc:
Forța financiară. Firmele cu capital străin dispun, în cele mai multe cazuri, de o forță financiară net superioară față de cele cu capital autohton. Acest factor este determinant în momentul de start al unei afaceri. Altceva este să pornești la drum cu o investiție de anvergură, care să producă din primul moment, și altceva este să te chinui ani de zile să pui pe picioare o afacere. În plus, forța financiară și accesul facil la surse de finanțare le permit firmelor străine să vină cu tehnologii de ultimă generație și know-how ce contribuie semnificativ la îmbunătățirea productivității muncii.
Sistemul de management. Din păcate, în multe firme românești există încă manageri care se ghidează după principiul „factotum“. Acest mod de a conduce le diminuează drastic capacitatea de a lua decizii în momentul oportun și de a pune la punct o procedură de eficientizare a muncii în companie. Imaginați-vă ce se întâmplă într-o firmă în care decizia de a cumpăra hârtie igienică (există astfel de cazuri) aparține managerului general. În companiile cu capital străin, acest lucru