Nici nu au reuşit şefii de la Ministerul Educaţiei să trimită cele 1.200 de camere video în liceele din ţară că doi lobbyişti, de diferite culori politice, dar cu mentalitate apropiată, au sărit ca arşi: bieţii copii vor fi traumatizaţi, „procedura inchizitorială“ este, de fapt, intruziune în viaţa personală.
Deja al doilea an consecutiv, politicienii fac un adevărat tămbălău din sesiunea de Bacalaureat. Vara trecută, decizia de a colabora cu ofiţerii anticorupţie l-a costat pe Mihail Şleahtiţchi fotoliul de ministru. Şi atunci unii au ţipat că oamenii legii prea îi pipăiau pe fete şi pe băieţi la intrarea în sălile de examen, chiar dacă unii dintre ei îşi ascundeau telefoanele mobile vizibil în zonele intime. Şi atunci s-a strigat disperat: aţi găsit singurul loc unde există corupţie! Dar, trebuie să recunoaştem că, doar datorită acestor descinderi, am văzut faţa adevărată a ilegalităţilor din sistem: telefoanele care zburau pe geamuri în timpul examenelor, profesori care scriau pentru elevi prin cantine, alţii care erau doar curieri, o a treia categorie care se făceau a nu observa folosirea gadgeturilor sau şi, mai frumos, montarea imaginilor video. Într-un cuvânt, un muşuroi de furnici care muncesc pentru binele ţării...
S-ar putea ca şi iniţiativa din acest an - de a instala camere video şi aparate de bruiaj - să fie implementată prost, moldoveneşte, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să încercăm. Mai ales că toată lumea recunoaşte că avem note umflate şi prea mulţi mediocri care termină o facultate. Altfel, riscăm ca aceşti elevi intangibili să perpetueze toate procedeele învăţate în şcoală.
L-am ascultat ieri pe stimabilul domn Ghimpu, care, de la o vreme, numai prin străchini calcă, şi mă gândeam la cât de uman şi mai puţin traumatizant a fost Bacalaureatul pentru mine. În 2000, când am dat examen la Criuleni, tot a fost an de experimente. Ca
