Într-o emisiune televizată, prim-ministrul Ponta a spus, pentru a-l cita cât mai exact, că este de acord cu exploatarea gazelor de şist dacă explorările în curs de derulare dovedesc existenţa acestora şi sunt respectate “standardele europene de mediu”, adăugând fără ezitări argumentul că doreşte independenţa energetică a ţării şi să nu se mai importe gaze ruseşti scumpe. Problemele de mediu au fost expediate cu afirmaţia că deocamdată se fac doar explorări, iar problema economică a fost pur şi simplu ignorată. Dl Ponta nu a spus mai multe, dar rareori mi-a fost dat să aud atâtea diversiuni aglomerate într-o atât de scurtă perioadă de timp!

1. Contractele încheiate cu Chevron pentru perimetrele din zona Bârlad şi din zona litoralului sudic sunt contracte tip care, după cum le arată şi numele, sunt de explorare, dezvoltare şi exploatare. Aşa că, dacă Chevron obţine avizele pentru contractele încheiate şi descoperă, indiferent după câţi ani, gaze de şist valorificabile în zonele respective,  trece la exploatarea lor fără alte avize speciale.

2. Aceleaşi contracte sunt contracte de redevenţă. Statul român se alege cu o redevenţă în bani (nu discutăm aici nivelul acesteia şi alte aspecte conexe), dar nu cu gaze! Dacă va dori să folosească gazele exploatate de Chevron, România va trebui să le cumpere de la Chevron. Cum s-ar spune, să-şi cumpere propriile gaze!

3. Fiind vorba de gaze exploatate de la mari adâncimi, preţul va fi deosebit de ridicat, oricum mai ridicat decât cel al gazelor zise “convenţionale” ce vin în zonă din Rusia.

4. Admiţând însă că preţul ar fi totuşi mai mic decât cel al gazelor din Rusia, să fi uitat dl Ponta că România este în UE şi că vrea ca aceasta să fie în continuare în UE?! La data la care vor ajunge să fie exploatate, gazele din România, potrivit liberalizării preţurilor în energie impusă de la Brux