Europarlamentarul PDL Cristian Preda, căruia îi apreciez de ani buni seriozitatea, decenţa şi curajul apariţiilor publice a scris un text – Stânga: cinci variante, cu care nu cred că respectabilul profesor Cristian Preda ar fi pe de-a-ntregul de acord.
După ce timp de un deceniu conceptul de pluralism s-a tradus în Modrogan ca diversitate a opiniilor pe acelaşi subiect ale unui singur om, scăpaţi din chingile Imperatorului, pe intelectualii PDL-işti nu-i mai încape dreapta.
Spre exemplu, domnul Preda se uită prin microscop la stânga românească, stând comod în apa până la gât din barca dreptei conservatoare, zdruncinată din toate ţâţânile de valurile de nemulţumire populară şi de vântul schimbării.
În aceste ultime luni ale epocii Regelui Soar(b)e, zicala populară Nu ştie stânga ce face dreapta s-a transformat subit dar simplu în Nu ştie Băsescu ce face dreapta şi mai nou în ştie Cristian Preda ce face stânga. Să fie oare un semn al reorientării ideologice, după ce moţiunea Macovei-Preda-Baconschi a strâns la Convenţie mai puţine voturi decât o asociaţie de locatari? Nu se stie, nu-i o modă nouă - apropo de această discuţie stânga-dreapta – ca în jurul preşedintelui să regăsim niscai ambidextri, cel mai bun exemplu fiind un alt Cristian, Diaconescu.
Revenind însă la definiţii, textul domnului Preda m-a inspirat să încerc una pentru dreapta: Măi păsărică, nu ai şi tu treabă azi?, Ţigancă împuţită, Şcoala românească scoate tâmpiţi, Levantul de Cărtărăscu, Ţiganii infractori fiziologic, Dă aviara gripa. Mi-am revenit însă repede, astea nu sunt definiţii pentru dreapta, sunt definiţii pentru PDL. Din ele nu lipseşte dreapta ci mai curând putem spune că în unele este prea multă dreapta, extrema dreaptă.
În fine, domnule Preda, sunt totuşi de acord cu sensul unora dintre ideile dumneavoastră: avem în partidele noastre, printre oameni sim
