"Visam să ajung model, visam la lumea modei, îmi plăcea să îmi confecţionez haine( pierdeam ore în şir creând ceva), să machiez, să fiu pozată, să îmi cumpăr revistele de modă lunar (Elle, Harper’s Baazar, Glamour) şi cele pentru adolescenţi ( Cool Girl, Bravo); aveam teancuri imense, pe care mami nu mai ştia unde să le depoziteze. Da, aveam multe vise şi îmi doream să devin model, însă nu ştiam absolut nimic despre această lume", povesteşte Ioana.
"Urma să fie ziua mea de naştere, să împlinesc vârsta de 15 ani. Karma, o minte genială (pentru cei care nu ştiţi încă, ea este sora mea) a găsit o agenţie de modele din Bucureşti pe Internet şi s-a gândit să îmi facă o surpriză. A selectat nişte poze cu mine foarte simple pe care le-a ataşat unui e-mail care suna ceva de genu:” Ea este sora mea, iar eu doresc să îi împlinesc visul de a deveni model”, mă rog plus alte detalii referitoare la vârstă, înălţime, măsuri. Ehh, uite că ea primise un e-mail înapoi după o zi, două, cu un răspuns foarte pozitiv prin care mă chemau la Bucureşti pentru un test foto. La aflarea veştii vă daţi seama cât de fericită am putut fi. Ce am făcut? Am chemat-o repede pe mami în cameră la noi şi i-am zis amândouă vestea, de care mai apoi a fost foarte încântată. Buun, acum marea problemă era cum îi dăm de ştire lui tati?! (n.r - fostul subprefect Grigore Timoce) Puneam pariu pe orice că el nu o să fie de acord să merg la Bucureşti pentru aşa ceva. Puneam pariu şi pierdeam:))…Tati acceptase din prima şi chiar el a fost cel care m-a dus până la Bucureşti cu maşina", scrie Ioana pe blogul său.
"E clar că primele joburi nu au fost strălucite, nu ştiam să defilez sau să pozez foarte bine; chiar la prima prezentare am avut un “mers de fotbalist”,cum zicea tati, cu privirea în pământ:)). Însă, cu timpul s-a acumulat multă experienţă, ceea ce m-a ajutat
