Artist de prestigiu, apreciat atât în România cât şi peste graniţă, olteanul Ionel Tudoran a cântat şi a încântat milioane de spectatori pe parcursul celor aproape patru decenii de activitate. S-a ridicat prin forţele proprii, ajungând dintr-un copil sărac unul dintre marii tenori ai Europei şi a inspirat numeroase generaţii care i-au urmat.

Bărăşti de Vede, un sat situat în nordul judeţului Olt, aflat la aproape 50 de kilometri de Slatina şi 38 de kilometri de Piteşti, ai cărui locuitori se ocupă preponderent cu creşterea animalelor şi cu munca pământului. Aşa se întâmplă şi astăzi şi aşa se întâmpla şi acum o sută de ani, când pe aceste meleaguri se năştea viitorul tenor Ionel Tudoran. A văzut lumina zilei la finalul lunii iunie a anului 1913, în data de 24, într-o familie de ţărani săraci. A studiat mai întâi în comuna natală, după care a urmat cursurile liceului „Radu Greceanu” din Slatina. Conştient de talentul cu care a fost înzestrat şi de faptul că numai cu ajutorul muzicii va reuşi să-şi depăşească condiţia, Ionel Tudoran se înscria în toamna anului 1932 la Academia de Muzică şi Artă Dramatică „George Enescu” din Iaşi, secţia canto-principal, unde i-a avut profesori pe unii dintre cei mai apreciaţi artişti ai perioadei interbelice: Antonin Ciolan, Alexandru Zirra, Mihail Codreanu, Constantin Georgescu, Agatha Bârsescu.

„Încă din studenţie a debutat pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, ca interpret, între altele, al rolului principal al tenorului în «Voievodul ţiganilor» şi «Vagabonzii», asigurându-i de timpuriu o ascensiune rapidă. A absolvit Academia de Muzică şi Artă Dramatică în 30 iunie 1937”, potrivit volumului „Pagini de monografie: Slatina”, apărut în 1972.

Peste douăzeci de ani la Opera Română din Cluj

După succesele înregistrate în timpul studenţiei, Ionel Tudoran este angajat de Opera Română din Cluj unde,