"Unde e iluziile mele, care le-am avut? Am visat viţei şi viţele, de-aia le-am perdut..." Ţara noastră se apropie, dacă nu cumva e chiar înăuntru deja, de o criză majoră. România a ajuns în mijlocul unei crize politice, care a fost prezisă, de altfel, şi care începe să ruineze economia, atîta cîtă este.

Criza politică depăşeşte deja, şi de o manieră categorică, criza economică şi pe cea financiară. Arivismul criminal, impostura, scurtătura, disfuncţia sistemului juridic, care este, paradoxal, suprafinanţat în comparaţie cu posibilităţile (meritul lui Valeriu Stoica !), un preşedinte invalidat şi de mult imprevizibil, dacă nu cumva chiar în soldă străină, un Parlament supraponderal şi inutil, un prim-ministru talentat politic dar prea tînăr poate, toate acestea creează un cocteil care miroase deja a dinamită.

Guvernatorul BNR nu mai dă de mult informaţii serioase, credibile, în legătură cu starea reală a economiei. Face doar glume şi fente, trucuri de imagine depăşite grav de gravitatea situaţiei din ţară. Nici măcar veteranul Vasilescu nu se mai osteneşte să ne ameţească cu teorii neverificabile dar "adînci". Guvernul e un atelaj care aminteşte puternic de contribuţia românească la suprarealismul mondial. Căruţa socialisto-liberală trage sistematic în sensuri contrare. Deocamdată e linişte pentru că se fură. Măcelăria e magnetică, dar veniturile la buget sînt într-o scădere dramatică, pe măsura dezastrului din economia reală. Presa de investigaţie a dispărut cu totul şi a fost înlocuită cu informaţia-spectacol oferită de televiziuni arondate unor interese precise. Fiecare partidă ascultă ce-i convine, bea o bere şi se duce la culcare cît de cît anesteziată. Traian Băsescu, impus nu se ştie de cine (sau se ştie dar nu se poate încă spune), a născut prin reacţie negativă un USL fără program, ce să mai vorbim de o vedere strategică, istorică pentru ţară,