Dacă nu ar fi fost implicat în povestea de mai jos, cu siguranţă Vasile Cornea ar fi rămas un anonim. Aşa are parte de o nesperată „celebritate” postumă…
Achizitorul
Chiar dacă nu aveau personal excedentar, redacţiile publicaţiilor interbelice din Valea Jiului aveau în mod sigur pe ştatul de plată o funcţie vitală: achizitor. Sau, mai pe înţelesul contemporan, încasator. De la această regulă nu făcea excepţie nici Avântul, săptămânal care apărea la Petroşani. Ţinând cont că în acele timpuri mai toate publicaţiile supravieţuiau din abonamente, nici Avântul nu avea cum să eludeze această funcţie. Concret, achizitorul era cel care strângea banii pentru abonamente de la persoane şi firme şi, uneori, şi pentru publicitate. Deci, era un om de teren, care gestiona bani cash. Teoretic, ar fi trebuit să fie un om integru. Însă, achizitorul Avântului se “numea”...
...Vasile Cornea
Nu ştim dacă Vasile Cornea fusese angajat chiar din primul an de apariţie al Avântului, 1928. Cert este că în toamna anului 1929 lucra pentru Avântul. Cum în epocă nici redactorii nu-şi prea iscăleau articolele, numele unui achizitor nu apărea nici atât în ziar. Dar excepţie de la această regulă a anonimatului a făcut-o Vasile Cornea. Cum? Foarte simplu: numitul Cornea a dispărut pur şi simplu într-o zi de cu banii încasaţi şi cu chitanţierul publicaţiei petroşenene. Alertată, redacţia Avântul sesizează poliţia.
Din cauză că clişeele fotografice erau scumpe, presa locală publica rareori fotografii, şi atunci doar cu V.I.P-urile (regele, regina, primul-ministru, prefectul, primarul…). Văzând că potera copoilor nu dă rezultate, conducerea Avântului ia o decizie costisitoare: sacrifică niscai bani, investind într-un clişeu fotografic, publicând la 1 decembrie fotografia ţeparului achizitor.
Wanted!
Fotografia est
