Un grup de cercetători americani au reuşit să găsească existenţa unei predispoziţii genetice la lene. Deocamdată, teoria a fost confirmată la şoareci.

Unul dintre experimentele făcute de oamenii de ştiinţă a presupus introducerea şoarecilor în cuşti în care erau roţi pentru alergat, după care a fost înregistrat timpul petrecut de fiecare dintre şoareci alergând, într-un interval de 6 zile.

În continuare, cei mai mai buni 26 de şoareci alergători, masculi şi femele, au fost înmulţiţi între ei, la fel şi cei mai leneşi 26 de şoareci, masculi şi femele. Procesul de reproducere a fost perpetuat de-a lungul a 10 generaţii de şoareci, iar concluziile experimentului i-au surprins pe oamenii de ştiinţă: rozătoarele din cadrul liniei genetice active erau de 10 ori mai înclinate să înceapă să alerge decât şoarecii din generaţiile leneşe.

"Deşi am identificat nişte diferenţe minore fizice şi în ceea ce priveşte nivelurile de organite mitocondriale din celulele musculare ale şoarecilor, cel mai important lucru pe care l-am identificat ţine de diferenţele genetice dintre cele două grupuri de şoareci", susţine Michael Roberts de la Colegiul de Medicină veterinară al Universităţii din Missouri, potrivit Agerpres. "Din peste 17.000 de gene diferite dintr-o parte a creierului, am identificat 36 de gene care pot juca un rol important în predispoziţia la automotivarea de face activitate fizică", a adăugat acesta.

Michael Roberts şi colegii săi conduc un nou studiu în care încearcă să identifice care sunt genele care îndeplinesc un rol important în motivarea pentru exerciţii fizice. Dacă rezultatele lor se vor dovedi relevante şi pentru biologia umană, ar putea duce la identificarea unor cauze ale obezităţii şi sedentarismului.