- Istoric - nr. 71 / 11 Aprilie, 2013 MIERCUREA CIUC (4) Amintim doar un caz care ne vorbeste de falsa prietenie pe care au aratat-o secuii romanilor, pana in august 1940. Atunci au iesit pe strazi cantand si amenintand pe romani. Semnatarul actului ce il posed lucra in cadrul Ministerului de Justitie, grefier, pe nume STEFANIU NICULAIE. Notez din memoriul sau care cuprinde 10 pagini. S-a refugiat la Ploiesti, de unde a fost repartizat mai tarziu la Fagaras. Sotia, fiind secuianca, a ramas la Miercurea Ciuc. La 31 decembrie 1940, cu pasaportul in regula, a venit la Miercurea Ciuc sa-si ia sotia si lucrurile. La ora 24.00, a sosit in gara si, de aici, acasa in strada Toplitei nr. 12. Dimineata, la 1 ianuarie 1941, au intrat in casa un ofiter si doi jandarmi unguri si la prima intalnire i-a aplicat cinci palme care l-au lasat fara doi dinti, apoi un pat de arma in piept ce l-a doborat la pamant, strigand: ,,Cum ai indraznit sa mai calci pe acest pamant sfant maghiar?”. Apoi, luat intre cei doi jandarmi, ce nu-l slabeau din lovituri si injuraturi de Dumnezeu, l-au batjocorit zicandu-i valah puturos si opincar. L-au dus intr-o celula si toata noaptea l-au batut, l-au scuipat in mod barbar. Dupa ce a facut pe el, au mai adus o oala cu fecale din alta celula si i-au aruncat-o in fata. Asa murdar, a fost purtat 17 zile pe la parchet si tribunal, condamnandul la trei luni de inchisoare. In cele trei luni a fost batut zilnic cu baston de cauciuc, cu un fier peste picioare, iar mana stanga i-au prins-o in usa, sa spuna ce stie de armata romana din Brasov. Aminteste, in memoriul sau, ca in ziua de 14 septembrie Pr. IZIDOR VLAD si Pr. IOAN BORCAN, care faceau slujbe in biserici, au fost maltratati, schingiuiti, aruncati din biserici, fiind expulzati, iar bisericile, asa cum am aratat la inceput, au fost devastate, murdarite si transformate in magazii. Dupa 1944, Stefanescu Ni