Oftăm când suntem supăraţi, dezamăgiţi, dar şi când avem regrete. Oftăm după o masă copioasă ori când ne stresăm prea tare, dar emoţiile nu sunt singura cauză. Când oftatul este frecvent, el poate semnala unele probleme.
Respiraţia ne poate fi influenţată de emoţii, ca dovadă că spaima şi stresul puternic dereglează ritmul normal al respiraţiei sau creează o senzaţie de sufocare. În acelaşi mod, frustrarea, supărarea şi dezamăgirea venite din dificultatea de a rezolva o problemă ne pot face să oftăm.
Specialiştii Universităţii din Oslo au încercat să descopere în ce situaţii oftează cel mai des oamenii. În urma experimentului pe care l-au realizat, ei au observat, aşa cum era de aşteptat, că emoţiile negative stârnesc cel mai des oftatul: dezamăgire, înfrângere, frustrare, plictiseală şi nostalgie.
O metodă de „resetare“
Obiceiul inconştient de a inspira adânc aer în piept şi de a-l expira apoi cu un sunet caracteristic este un mod de „resetare“ fizică şi mintală, în opinia specialiştilor de la Universitatea Catolică din Leuven, Belgia. Când ne simţim tensionaţi, putem recurge la oftat, voluntar sau involuntar, pentru a ne relaxa. Creşterea şi apoi scăderea în volum a alveolelor pulmonare creează senzaţia plăcută de relaxare care apare după un oftat, explică medicii.
Oftatul poate fi şi un mod de „resetare“ a centrului respirator după masă ori după o activitate fizică (sau în timpul acesteia). În asemenea cazuri, el este semn că în plămâni nu există suficient oxigen. În timpul oftatului, o persoană inhalează un volum de aer de 1,5-2 ori mai mare decât în timpul respiraţiei normale. Stresul poate, de asemenea, să creeze o senzaţie de sufocare ce poate fi eliminată sau cel puţin atenuată prin oftat.
Totodată, există o teorie potrivit căreia oftatul ar avea un beneficiu foarte important pentru aparatul respirator. Creşterea în volum a
