În mijlocul confuziei în care trăim, două bresle sînt cel mai des acuzate din afară – adică de cine nu le cunoaşte –, dar, în acelaşi timp, sînt, înăuntru, cel mai dezbinate: medicii şi arhitecţii. Vechi resentimente izbucnesc şi le răspund, mai stîngaci sau mai dibaci, disculpări, justificări sau, ca la ping-pong, cele mai piezişe lovituri. Pentru mine – care sînt, de ani de zile, martorul activităţii arhitecţilor, înregistrînd diverse tipuri umane, ca un botanist în ierbarul său –, această discordie este un spectacol întristător. De aceea, am simţit nevoia de a mă întoarce într-un trecut ce ar trebui să inspire respect.
În istoria oraşului nostru nu există nici un primar mai renumit decît Emanoil Protopopescu-Pake (1845-1893), cu toate că a deţinut această funcţie numai trei ani, dar a răspuns sentimentelor concetăţenilor săi, care nu i-au uitat numele pînă astăzi. Libe-ralul Pake a fost, pe rînd, prefect al Poliţiei în 1876, primar în 1888-1891, şi statuie – în 1899. Amintirea lui mi-a fost adusă înainte de o teză de doctorat pe care o citesc.
Autorului ei, domnul profesor Dragoş Lucian Ţigău, îi sînt dator pentru datele pe care le-am spicuit aici din paginile lucrării sale.
DE ACELASI AUTOR O invitaţie la apărarea oraşului Din reviste vechi O colecţie şi multe altele Arhitectul Călinescu Omul căruia i s-a consacrat această cercetare prin multe arhive şi prin gazetele din epoca primei noastre modernizări, după Independenţă, se declara „născut şi crescut în Capitală“. O recomandare şi mai capabilă să inspire încredere: „Eu nu vin la Primărie pentru a mă căpătui, ci pentru a încerca, dacă putinţă este, să pun ordine în afacerile comunei noastre.“ Pentru a face faţă sarcinilor, se supunea unui program zilnic de lucru de la orele 11 la 14, după care urmau audienţele, încă două ceasuri.
Lista acestor sarcini, aşa cum o vedea el atunci cînd ş
