De două-trei ori pe an se anunţă o nouă scumpire a gazelor naturale – de cele mai multe ori cu precizarea că modificarea este valabilă doar pentru persoane juridice, nu pentru consumatorii casnici. Pe 1 aprilie a avut loc ultima creştere de preţ, cu 5%, urmează încă una tot cu 5% la 1 iulie iar la începutul lui octombrie o a treia, cu trei procente. Toate pentru consumatorii industriali şi persoane juridice în general. Teoretic, consumatorii casnici sunt ceva mai protejaţi de valul de scumpiri cauzat de angajamentul României în faţa FMI şi a Comisiei Europene de a renunţa la tarifele reglementate. Astfel, pentru anul în curs sunt aşteptate numai două scumpiri, una de 8% la începutul lunii iulie şi una de 2% la începutul lunii octombrie. Şi întotdeauna se precizează că scumpirea se realizează potrivit calendarului de eliminare a preţurilor reglementate în domeniul gazelor agreat cu Uniunea Europeană – deci nu ar fi imputabilă guverului această măsură, ci este unul din efectele neplăcute ale aderării României la Uniunea Europeană.

Însă dacă ne uităm la vecinii noştri bulgari şi unguri - şi ei membri ai Uniunii Europene, şi ei prinşi într-un calendar de liberalizare a preţurilor la energie şi gaze -, situaţia este altfel.

De exemplu, Budapesta pregăteşte pentru această primăvară o a doua ieftinire a gazelor naturale pentru populaţie, după ce la 1 ianuarie 2013 a redus cu 10% preţurile la gaze, dar şi la electricitate şi energie termică. Obiectivul măsurii, aprobată de Parlament în decembrie 2012, este ca fiecare gospodărie să plătească mult mai puţin pentru energie. Iniţial, costul măsurii ar fi trebuit suportat de furnizorii străini de energie, dar, potrivit modificărilor aduse legislaţiei, costurile sunt împărţite de un grup mai mare de operatori din industrie. Pentru a putea implementa reducerea, autorităţile de la Budapesta au restructurat autoritatea