Cum descoperă un tânăr că are voce de tenor?
Din greşeală sau fiind descoperit de alţii. În şcoala de muzică am cântat în cor, ca toţi elevii şi, la un moment dat, în clasa a VIII-a, dirijorul a văzut că eu aş fi un pic mai special, în sensul că băieţilor li se schimbase vocea, dar eu rămâneam să cânt cu sopranele. Şi-a zis „hmm, interesant”. Dar între timp – ca să vezi cum au decurs lucrurile – am mers cu vioara la un ansamblu de folclor, când aveam vreo 12-13 ani. Şi cântam folclor foarte frumos, toată ziua. Încet, încet, la liceu am început sa cânt la nunţi, la vioară. Unul dintre instrumentiştii mai bătrâni, care ştia că am şi voce, mi-a zis „Ia cântă şi tu vreo două-trei melodii”.
Au urmat vreo cinci ani de nunţi. Şi probabil că, la chestia asta cu emoţiile, m-a ajutat foarte mult perioada respectivă. Ca să cânţi la 13-14 ani, în faţa a 300 de oameni… scapi de emoţii. În clasa a XII-a, profesorul de la liceul de muzică mi-a zis „Mă, tu ai o voce ca Pavarotti!”. „Ce, Pavarotti? Vezi-ţi de treabă.” Eu ştiam cine-i Pavarotti – „Cei trei tenori”, dar cam atât…
Citeşte mai mult aici.
.
Cum descoperă un tânăr că are voce de tenor?
Din greşeală sau fiind descoperit de alţii. În şcoala de muzică am cântat în cor, ca toţi elevii şi, la un moment dat, în clasa a VIII-a, dirijorul a văzut că eu aş fi un pic mai special, în sensul că băieţilor li se schimbase vocea, dar eu rămâneam să cânt cu sopranele. Şi-a zis „hmm, interesant”. Dar între timp – ca să vezi cum au decurs lucrurile – am mers cu vioara la un ansamblu de folclor, când aveam vreo 12-13 ani. Şi cântam folclor foarte frumos, toată ziua. Încet, încet, la liceu am început sa cânt la nunţi, la vioară. Unul dintre instrumentiştii mai bătrâni, care ştia că am şi voce, mi-a zis „Ia cântă şi tu vreo două-trei melodii”.