Cine crede in oameni pe care providenta ni i-a scos in cale n-are decat, dar vremea lor a trecut de prin Evul Mediu.
O parte din jurnalistii nostri s-a lecuit demult de oameni providentiali, o alta parte s-a angajat in solda acestora si lupta in continuare pentru o cauza oricum pierduta, iar ceilalti urmeaza sa scape de astfel de complexe cu timpul. Asa cum s-a intamplat pretutindeni. Mai greu cu populatia care nu citeste ziarele, nici nu se uita la televizor.
Cand si-a incheiat mandatul prim ministrul Calin Popescu Tariceanu, presa era divizata: unii erau convinsi ca s-a renuntat prea usor la un om providential, un sef de guvern care a confirmat si, in consecinta, deplangeau situatia Romaniei, iar altii se bucurau vazand in Emil Boc pe salvatorul mult asteptat.
Boc
O "anumita parte a presei", vorba dlui Iliescu, a sustinut pana in ultima sa zi de prim ministeriat ca dl Boc era singurul care ne poate izbavi de coruptie, subdezvoltare economica si saracie, de boli si nedreptati, desi in mandatul sau salariile au fost amputate cu 25% pe hartie, in fapt cu aproape 40%, daca luam in calcul sporurile si inflatia. Nici azi economistii nu pot intelege in baza caror calcule s-a luat aceasta decizie.
Cu toate acestea, dupa plecarea sa, s-a declansat un cor de bocitoare, una mai tragica decat alta, prevestind o nenorocire cu nivelul nostru de trai.
Nu stiu cat de providential si mesianic a fost sau n-a fost dl Boc, dar ideea aceasta cu scaderea nivelului de trai imediat dupa caderea Guvernului sau a declansat lungul sir de nenorociri care s-au abatut asupra propriului partid si a presedintelui Basescu.
Cota lor de incredere s-a facut praf si pulbere, asa cum aveau s-o dovedeasca cele trei tururi de scrutin din 2012. Cine putea inghiti asa o minciuna ca Emil Boc si Traian Basescu s-au ingrijit de
