Ultimul mare şef comunist de la Iaşi a dispărut într-un anonimat complet după 22 decembrie 1989, iar informaţiile apărute sporadic despre el îi conturează portretul unui capitalist prosper.
Maria Ghiţulica a fost numită prim-secretar al Consiliului Judeţean al PCR Iaşi în 1987 şi a condus destinele judeţului până pe 22 decembrie 1989. Ieşeni cu funcţii de conducere în perioada amintită şi-o amintesc ca o persoană extrem de dură, severă, milităroasă, în faţa căreia nu mişca nimeni. Caracterul rece i-a atras şi porecla de "Lenuţa", după numele primei tovarăşe a ţării, Elena Ceauşescu.
Ghiţulică, originară din Olt, a debutat politic în 1979 ca deputat în Marea Adunare Naţională. În intervalele 1980-1985 şi 1988-1989 a ocupat posturi importante în structura forului legislativ al Partidului Comunist, fiind secretar şi vicepreşedinte.
Ca orice lider comunist care se respectă, Ghiţulică a terminat doar şapte clase şi s-a calificat în meseria de "bobinator şi tehnician mecanic". Între 1959 şi 1961 a mai făcut un curs de ziarist la şcoala lui Gheorghiu-Dej.
Transferată la Iaşi în 1987, pe o funcţie ocupată la mijlocul anilor '70 inclusiv de Ion Iliescu, a locuit în Copou într-o vilă de protocol luxoasă, pe strada Pinului. Din 22 decembrie 1989 nu se mai ştie nimic precis despre ea. A refuzat cu obstinaţie să acorde interviuri, a evitat orice ieşiri publice, iar fotografii de-ale ei sunt cvasi-inexistente.
Maria Ghiţulică a înţeles pericolul la care s-ar putea expune încă din 22 decembrie, zi din care n-a mai călcat pe la Consiliul Judeţean Iaşi, nici măcar pentru a-şi ridica salariul gigantic pentru acele vremuri. Avea un salariu brut de 11.000 de lei, în condiţiile în care media în România era de 2.000 de lei net. Avea de încasat de la casierie în jur de 9.000. Revoluţionarii care i-au scotocit biroul au găsit zeci de aparate radio, casetofoane
