O formatiune politica exista doar in masura in care isi afisaza o identitate politica, o anume ideologie si doctrina, are programe de reforme economice, social-politice, sedii centrale si locale, se bazeaza pe o structura organizatorica si logistica.
In ceea ce priveste identitatea politica a PDL se poate afirma fara niciun dubiu ca aceasta nu mai exista decat in mintea liderilor si a ofiterilor lor de presa, aflati inca pe baricade, asa cum nu exista o minima preocupare pentru a o clarifica.
Dupa 2006, anul fuziunii in fapt, iar 2007, anul fuziunii formale intre PD si PLD-ul lui Theodor Stolojan, partidul si-a facut pierdute identitatea si ideologia intemeiate de gruparea Petre Roman, ramanand la remorca si la dispozitia lui Traian Basescu.
Emblema "popular"
De aceea, chiar daca a trecut la dreapta esichierului politic zicandu-si "popular", si-a insusit pana la litera si punct toate actiunile, sustinerile si parerile lui Basescu, iar numirile de personal si lideri au fost cedate fara cracnire aceluiasi. De la bun inceput. Nimic nu s-a miscat in partid, nici in guvernarile perioadei 2009-2012 fara stiinta sa.
Or, Traian Basescu nu e doctrina, nici ideologie, nici program. Daca atat timp cat liderul de facto a fost pe cai mari i-a convenit PDL-ului, acum cand incaleca o martoaga rebegita, viitorul suna trist.
Dupa Conventia Nationala Extraordinara din martie, noii vechi lideri s-au trezit cu o entitate politica in brate fara a sti ce sa faca cu ea: agenda publica facuta pana atunci de Traian Basescu si consilierii sai a ramas calata pe vechi cabale si utopii, de care s-a servit cat a avut nevoie. Ar fi fost absoluta nevoie de un nou certificat identitar si de clarificari, reafirmari doctrinare. Din pricina bataliei la varf, numai de asa ceva n-a fost timp.
Noroc de capra vecinului