Somajul ii face pe oameni nefericiti, se arata in diverse studii ori cercetari economice. La fel se intampla si in cazul inflatiei. Iar aici intervine partea pentru care economistii isi primesc banii: sa produca acele dovezi care sa arate ca somajul ii face pe oameni mai nefericiti decat o face inflatia. Aproximativ patru ori mai nefericiti, potrivit unei lucrari recente, citate de blogul New York Times. Lucrarea ar trebui sa aiba implicatii semnificative pentru bancherii centrali care au fost si sunt inca obsedati mult mai mult de cresterea preturilor decat de somaj.

Studiul citat are la baza date care se intind pe 37 de ani (intre 1975 si 2012) provenind de la peste un milion de europeni, perioadele acoperind atat vremuri cu inflatie ridicata cat si cu somaj ridicat. Studiul a fost prezentat vinerea trecuta la o conferinta organizata de Federal Reserve Bank din Boston.

Cresterea somajului si a inflatiei mai mare sunt corelate ambele cu niveluri mai scazute ale sentimentului de siguranta si bine, dar impactul somajului este de patru ori mai mare, se arata in document. O cercetare din 2003 facuta in SUA arata concluzii similare cu sondajul facut acum in Europa.

In mod traditional, se considera ca intre inflatie si somaj exista o corelatie inversa, si anume masurile antiinflationiste genereaza somaj, in timp ce cresterea ocuparii poate genera o sporire relativa a cererii - mai elastica in comparatie cu oferta de marfuri- si, deci, inflatie.

In Romania, structura pietei fortei de munca a avut caracteristici inflationiste. Pe de o parte, raportul dintre forta de munca ocupata si forta de munca asistata, dezavantajos pentru forta de munca ocupata, a creat o cerere solvabila lipsita de un corespondent in cadrul ofertei. Apoi, structura fortei de munca este ea insasi dezavantajoasa in raport cu intentiile de stabiliz