S-au mai intamplat orori in sport, inclusiv atentate, rapiri, sute de oameni morti sau raniti, ba chiar a fost declansat si un razboi intre doua state. Atentatul de la Boston este insa primul care afecteaza lumea maratonului, scrie Marian Chiriac, pe blogul lui, Alerg deci exist.
Maratonul de la Boston era denumit neoficial drept Olimpiada Populara. Asta din mai multe motive. Este una dintre cele mai vechi competitii din lume - anul acesta s-a ajuns la a 117-a editie -, o competitie selecta si selectiva (iti trebuie timpi de atins pentru a putea participa) dar este totodata un eveniment unde oamenii - zeci de mii de oameni - se bucura ca sunt impreuna, ca se intrec pe sine si cu altii.
Ca de fapt multe alte curse similare din lume, maratonul de la Boston a fost intotdeauna un prilej de sarbatoare si celebrare a frumosului din natura umana.
Cele doua bombe care au explodat ieri la linia de finis a cursei sunt insa cu totul altceva: doar un lucru oribil, irational. O oroare. Nici macar o tragedie. Mai curand un lucru obscen.
Desigur, merita omagiate cele doua sau trei victime ale atentatului (cifrele nu sunt inca oficiale), ca si zecile de oameni simpli sau alergatori raniti, mutilati, infricosati. Merita totodata remarcati zecile, sutele de oameni care s-au oferit imediat voluntari, care si-au pus casele la dispozitie pentru a gazdui alergatori, care au donat sange, care au inceput sa informeze despre ceea ce s-a intamplat acolo.
Foarte probabil, ceva se va schimba in lumea alergarii de acum inainte. Deja, organizatorii maratonului de la Londra, care va avea loc in acest week-end, au anuntat fara prea multe detalii ca vor inaspri masurile de securitate.
Insa, cu siguranta, spiritul maratonului va ramane neschimbat. Lectia Bostonului e clara in acest sens: un eveniment unde se strang zeci de mii de sport
