“Mă caută studenții, parcă s-au dilit. Toți vor să se facă profileri”

“Și cum vă descurcați cu atâția morți în casă?”. De la biroul lui, profesorul Tudorel Butoi, psiholog criminalist, tocmai studiază fotografia lui Ioan Luchian Mihalea gol și strangulat cu niște cabluri: “Morții nu mă încurcă deloc. Păi, puiule dragă, pentru mine cadavrele astea sunt doar obiect de studiu. Se cheamă desensibilizări profesionale. Să vezi legistul ce de gogoși mănâncă lângă cadavre! Tot așa, când mergeam la locul faptei după un omor, nu mai simțeam miros, nu-mi făcea nimic greață, n-aveam coșmaruri. Mă gândeam doar că trebuie găsit criminalul și atât”.

Colecţia cu cadavre 

Și profesorul mai scoate din bibliotecă a treia tranșă de mape cu “morții” carierei lui: poze cu Râmaru și cu alți câțiva criminali în serie - unii cu ochi mici și fălci late, alții cu bărbii adânc ieșite-n afară, poze cu corpul tăiat al Ancăi din cazul Samoilescu, cadavre violate și ciopârțite, un cap de om cu pielea încrețită, tocmai scos din Dâmbovița și cu puhoi de gură-casă șocați pe de lături, un geamantan îndesat cu bucăți de mâini și picioare, trupuri albe, cusute pe burtă… 30 de ani și mai bine i-a tot studiat profesorul pe asasini, tâlhari, violatori și hoți în cabinetul lui din Poliția Capitalei. Le-a făcut profilul psihologic, încercând să-i înțeleagă pe fiecare. Cu poligraful și cu vorba bună a băgat la pușcărie armate de infractori. A intrat în creierul a mii de delincventi, a 111 asasini și a 11 criminali în serie. Din '75 și până în 2001 a anchetat 37.000 de oameni și de abia acum, la 65 de ani, i se pare că ar putea descoperi fața umană a criminalilor. Nu a tuturor - pe unii nu i-a putut înțelege cu nici un chip și i-a numit, simplu, “îngerii morții”. Cum a fost șoferul Nicolae Pascu, ucigaș a trei femei. “Domnule doctor, toate trei, din vorbă-n vorbă, mi s-au plâns fiecare de-