Majoritatea riscurilor generate de tehnologie desi sunt constientizate de public nu declanseaza miscari populare de strada asa cum am vazut la rascoala anti-sist a taranilor de la 2012.
Miscarile de strada de anul trecut din cateva localitati din Moldova au fost cu atat mai uimitoare, fiind stiuta slaba educatie ecologica a poporului roman (aruncatul de gunoaie de tot felul in mediul inconjurator este un sport national).
In paranteza fiind spus, multi - daca nu chiar majoritatea dintre noi - sunt convinsi ca telefoanele mobile sunt daunatoare penru sanatate. Si, la ce ne ajuta aceasta informatie? Statistica ONU spune ca, astazi, 6 din 7 miliarde de locuitori ai planetei sunt posesori de telefon mobil (pe de alta parte, doar 4,5 miliarde au in locuinte canalizare).
Revenind la sisturi. Opozitia vehementa pe care se pare ca o expunem in public este cu siguranta o faza intermediara. Eu nu cunosc in istoria umanitatii vreun exemplu de masura care sa nu aiba in final efect autodistructiv. Vrem sau nu, lobby-ul industriei gazelor de sist ne va convinge ca, in pofida riscurilor ecologice, exploatarile de acest fel aduc mai multe beneficii decat daune.
Nimeni nu a declarat industria carbunelui ca fiind ecologica, ba chiar dimpotriva. Cu toate acestea, in 2040 aceasta va continua sa reprezinte 25% din totalul resurselor energetice consumate in lume.
Industria nucleara este un pericol si mai mare, iar cu exceptia catorva tari, aceasta nu pare sa cedeze teren.
In ceea ce priveste revoluția sisturilor. In SUA aceasta deja a modificat regulile jocului. Analistii spun ca pana in 2040, gratie sisturilor, SUA vor deveni auto-suficienți in ceea ce priveste productia si consumul de petrol. Pe langa scaderea pretului combustibilului la pompa in aceasta tara, revolutia sisturilor va duce si la deturnarea actualelor fluxuri de aprovizionare la ni
