Tranziţia eternă nu te poate transforma decât într-un etern chiriaş.
Mai poate ucenicul Ponta remedia ceva din erorile “maestrului” Iliescu? Cu peste 20 de ani în urmă, preşedintele de atunci al României dădea verdictul. Vechile proprietăţi confiscate de comunişti, după 1945, trebuiau lăsate chiriaşilor, iar justiţia urma să se conformeze deciziei politice. Se oferea totuşi o justificare. O nedreptate (deposedarea foştilor proprietari), nu putea fi reparată printr-o altă nedreptate: alungarea chiriaşilor în stradă. De fapt, proprietarii deveneau victimele unei duble injustiţii. Mai ales că motivul pe care se întemeia sentinţa şefului statului era părtinitor. Chiriaşii reprezentau o uriaşă masă de manevră, care echivala cu milioane de voturi. Hotărârea de atunci a lui Ion Iliescu a costat enorm România. Şi nu mă refer doar la bani.
Noua lege privind despăgubirea foştilor proprietari, pentru care Cabinetul Ponta îşi va asuma răspunderea, vine cu vreo 20 de ani întârziere. Dacă, în 1990, cineva format în perioada interbelică încă putea număra sub 70 de ani, astăzi - dacă mai trăieşte – a trecut de 90 de ani. Cei care puteau înnoda, mai ales la nivel simbolic, legătura dintre noi, cei de azi şi ei, cei de alăltăieri, sărind peste cumplitul ieri, nu prea mai sunt. Şi-au consumat ultimii ani de viaţa în procese istovitoare cu statul român, încercând să-şi recupereze o mică parte din ce le-au furat autorităţile comuniste.
Spaima unora, întreţinută de PSD, cum că boierii cei răi se vor întoarce în ţară cu tot cu botniţe pentru ţăranii mâncăcioşi, s-a transformat, cu timpul, în iluzia altora cum că doar ăia vechi, în frunte cu regele, mai pot schimba în bine România. Dar cei vechi au cam decedat, iar cei noi rescriu în continuare istoria, cu târnăcopul. Când un “întreprinzător” demolează o clădire istorică, pentru a construi un
